tag:blogger.com,1999:blog-90637316735896557162024-03-27T13:33:00.786+02:00dealulcudordealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.comBlogger268125tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-15083283194761652202024-03-19T18:01:00.004+02:002024-03-19T18:01:34.140+02:00Travesti-ul lui Mircea Cartarescu in Altiasul meu<p> <i>Astazi as scrie altceva despre cartea asta. Atunci, in 2014, era prima intalnire cu proza lui Cartarescu. A urmat </i>Nostalgia <i>si m-a convins pentru eternitate. Redau, asadar, mai jos un text pe care l-am scris acum un car de ani pe Altiasi despre o carte pe care, dac-ar fi s-o recitesc, sigur as percepe-o diferit. Mai profund si mai frumos. </i></p><p><i><br /></i></p><p><i><br /></i></p><p></p><p class="MsoNormal">Imi era dor de Cartarescu, fara sa fi stiut asta si fara sa
fi citit altceva in afara de <i>De ce iubim femeile</i> si unele dintre
poeziile sale. Imi era dor de proza lui asa cum imi era dor de mine. Ii
asteptam scriitura in aceeasi masura in care ma asteptam pe mine. Fara s-o fi
stiut. Fara s-o fi dorit si fara sa-mi fi placut: „El [textul] carne din carnea
mea, eu text din textul lui”. In spatele cuvintelor atent alese, al
reprezentarilor aproape grafice si postmodern de precise a anatomiei umane, in
spatele tuturor dedublarilor si pendularilor intre vis-amintire-realitate, stau
bine pitite viata si geniul lui Cartarescu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">Cartarescu e un geniu. La fel de pustiu si excentric ca
orice geniu. Ba chiar unul care te irita la culme. Unul a carui scriitura te
intriga la fel de intens precum te incinta, iar ceea ce am simtit cita vreme am
parcurs romanul Travesti a fost frustrare si fascinatie. Deopotriva. Frustrare
pentru ca ma aflam in fata unei povesti tare incilcite, care simteam ca imi scapa
printre degete, in care ma afundam in continuu, fara sfirsit. Fascinatie pentru
ca aveam in fata ochilor o tesatura perfecta. Un text croit de un artist
complet, nebun de inteligent. Un artist care si-a tesut pinza, intocmai ca un
paianjen, si si-a asteptat prada in intuneric pina cind am devenit victimele
textului lui. Si ne-a lasat sa ne zbatem in intuneric printre rindurile-i
intortocheate si prin obscurele camere ale tesaturii pina la final, cind totul
ni s-a revelat. Si am inteles totul. Si ne-am acceptat destinul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">In fapt, romanul nu este nimic mai mult decit: „Era acolo un
miez infasurat in mii de straturi, era ceva la care Lulu trimitea si pe care
nu-l dibuiam, care-mi scapa mereu, pentru ca ori de cite ori simteam ca
m-apropii dadeam doar de detalii, o camara de vechituri inerte. Lulu [...] era
un detaliu, o sageata, o indicatie”. O spirala dinspre margini spre centru,
desenata deja, ajunsa la miez, la „globul acela din inima inimii lumii”. De
aici porneste textul, tesatura fiind practic desfacerea acestei spirale pina se
ajunge la incipit, la punctul de unde a pornit spirala aceasta intortocheata,
la revelatia din finalul romanului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">Editat si reeditat (ultima editie, cea de-a patra, a aparut
in 2013), tradus si re-tradus (patriotismul mi-a fost gidilat de o recenzie in
spaniola, titlul romanului in aceasta limba fiind Lulu), Travesti a fost poate
cel mai bine inteles de ilustratorul francez Edmond Baudoin care, citind
versiunea in franceza a romanului, s-a indragostit de textul lui Cartarescu si
a facut un roman grafic. Dar nu oricum, ci venind in Romania, intilnindu-l pe
Cartarescu si (re)traind revelarea spiralei alaturi de acesta. Produsul acestei
intilniri (a fost publicat in Romania in 2011) consta intr-o colectie de
imagini grotesti, care surprind foarte bine acel amestec de frustrare si
fascinatie.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Articol scris de Simona Lozovschi | Joi, 03/07/2014 - 10:23 <a href="http://www.altiasi.ro/carte/travesti">http://www.altiasi.ro/carte/travesti</a><o:p></o:p></p><i></i><p></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-89146453709547558562024-02-02T05:39:00.002+02:002024-02-02T05:39:22.281+02:00Muller, Herta. Poem despre suferinta<p> „O viață întreagă a mers tata duminica la biserică. Atunci când mama, bunicul și cu mine nu mergeam cu el, se ducea singur. Pe drumul spre casa își permitea să bea la bodega din spatele parcului un rachiu la botul calului și să fumeze o țigară străină. La unu fix era înapoi la masa de prânz. Chiar și în ultimii ani, când se umpluse de păcate până în măduva oaselor, el tot a mai mers la biserică. Cu toată grămada aceea de păcate eu nu m-aș mai fi dus la biserică în locul lui. Nu pot să îmi imaginez că duminica îi promitea lui Dumnezeu că o va încheia cu aia cu părul prins în coadă de cal, când el avea deja pe următoarea zi întâlnire stabilită cu ea. Observasem asta, lunea tipa venea la piață fără copil. La fel ca tata lângă nevasta lui, și ea număra duminica orele scurgându-se lângă bărbatul ei. Luni seara nici Dumnezeu, nici dracul nu i-ar fi ținut pe cei doi departe unul de altul. Duminica la prânz aveam două găini pe masă, iar ce rămânea mâncam seara. Tatăl meu mânca crestele celor două găini pentru că avea nevoie de ele lunea pentru păcatul lui. Iar eu îmi împărțeam creierul cu bunicul, ca să pot învăța să tac ca el. E posibil ca tata să-l fi rugat pe Dumnezeu să îi accepte acel păcat, pentru că Dumnezeu trebuie să fi știut că între el și mama nu mai era mare lucru. În dreapta, lângă ușa bisericii, atârna Isus și ajungea cam până la nivelul gurii, astfel încât cei mari să îi poată săruta picioarele când intrau și când ieșeau. Copiii erau ridicați de șolduri. Câtă vreme a fost nevoie, mama și bunicul m-au ridicat pe mine, tata niciodată. Isus nu mai avea deloc degete, toate fuseseră roase de atâtea săruturi.” </p><p>Herta Muller, <i>Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi </i></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-73323120746737226102024-01-27T20:11:00.007+02:002024-03-27T13:32:28.522+02:00Simon <p> „<span style="text-align: justify;">Ter Azaria a ocolit masa și s-a dus la căpătâiul sicriului. A aruncat un ochi răposatei. Coșciugul era vădit prea mic pentru ea. Stătea presată bine în părți, cu umerii mari ridicați spre urechi, nemulțumită și îmbufnată. Pe burta mare și rotundă i se odihneau mâinile - palma stângă o acoperea pe cea dreptă, pe inelar îi strălucea stins verigheta roasă de vreme. De sub bucata de mătase liliachie, care acoperea trupul de la piept până la tălpi, se ițeau boturile unor pantofi mari bărbătești. Mărimea patruzeci și cinci, aproximativ. </span>” - <i>Din cer au căzut trei mere</i>, Narine Abgarian</p><p>Fragmentul de mai sus e despre <i>mirajul lucrurilor simple</i>. Despre viață, cu povești, durere și dor. Dar despre viața aia simplă, de care cei mai mulți dintre noi uităm, în goana noastră neobosită spre fericirea instantanee. Fericirea de unică folosință. </p><p>Narine Abgarian face ca timpul și goana să se oprească. Îți dă un răgaz, o amânare, o păsuire. Are grijă de tine, te alină. Dacă ești norocos, îți amintește de un timp și-un loc mitice: „<span style="text-align: justify;">locul bunicilor. Al prăjiturilor cu nucă și smântână. Al fânului cosit. Al mirosului dulceag de casă veche. Al orice ne-aduce mai aproape de noi înșine</span>”, cum scriam cândva despre <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/03/trei-mere-si-un-paun-alb.html" target="_blank">cartea merelor</a>. </p><p>Recent, <i>Simon</i> mi-a oferit alinare. Am înfulecat cartea asta, ca pe tortul din frigider care nu-ți dă pace până nu-l știi terminat. Nu-i, deci, o carte de dietă.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIiDIFdyiwNQjB00cFVztM3Oyw2TVlcSFwadj5Yxhw7-DwRMM1ikqV-pt8_aiOuJhAHFruKDIQvsapPvfYo0myEVzcDPAG_474Yjljj8H1YgclZc43Uf87uM5ViE0zd6xorSgwLL468OIAmd3j9j4JiT0YN-iuuUfi9qn0rrxavYxSt1uo9LPZSsfrCFTq/s2048/simon.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIiDIFdyiwNQjB00cFVztM3Oyw2TVlcSFwadj5Yxhw7-DwRMM1ikqV-pt8_aiOuJhAHFruKDIQvsapPvfYo0myEVzcDPAG_474Yjljj8H1YgclZc43Uf87uM5ViE0zd6xorSgwLL468OIAmd3j9j4JiT0YN-iuuUfi9qn0rrxavYxSt1uo9LPZSsfrCFTq/w640-h480/simon.jpg" width="640" /></a></div><br /><p></p><div> Cartea pare să fie despre viețile unor femei dintr-un oraș oarecare din Armenia, pe care le leagă faptul că l-au iubit pe Simon. Susanna, Eliza, Sofia, Silvia și Melania - „fiecare își trăia amărăciunea”. Poți încerca să le reții numele și poveștile, însă de fapt fețele și destinele se împletesc, devin neclare, incerte. Rămâne suferința, care le leagă. Și Simon, desigur. Pata de culoare; de bine. </div><div><br /></div><div><i>Simon</i> e despre suferință și despre viața de adult, care vine la pachet cu imposibilitatea de a (te) exprima. Apropierea, dacă ai noroc, se face prin</div><div><b>tăcere </b></div><div><span style="font-weight: bold;"> </span><b> </b>„A învățat să facă cafeaua așa cum îi plăcea lui - nu cu apă rece, ci clocotită. Cocea bagardj și baclava, prăjea semințe - vrând să se lase de fumat, el căpătase obiceiul să le ronțăie și încerca să aibă mereu un pumn-două la el. Uneori dezbăteau câte-o noutate neînsemnată, dar de cele mai multe ori tăceau, și tăcerea devenea de fiecare dată mai firească și mai limpede și părea mai grăitoare decât orice vorbe rostite. Și nu erau în tăcerea asta nici neliniști ale dragostei, nici teama de a încălca spațiul personal al celuilalt, ci doar coexistența umitor de gingașă și armonioasă a două<span> </span>lumi separate, dar înrudite.”<br /></div><div><br /></div><div>și <b>suferință</b>:</div><div><span> </span><span> „În salonul de reanimare nu i-au dat voie să intre, dar a refuzat să plece și a rămas să aștepte în sala de primiri. Mai târziu i s-a alăturat și tatăl ei. I-a luat palma grea, muncită, mirosind a pământ afânat și a bălegar de cal, i-a desfăcut-o, și i-a mângâiat fiecare crăpătură, fiecare bătătură, trăgându-l ușurel de degetul mic strâmb, rupt în două locuri și prost lipit. El a sărutat-o și a oftat<span> </span>adânc. Nici unul din ei n-a rostit o vorbă, dar Susanna nu se îndoia că nu mai fuseseră niciodată<span> </span>atât de apropiați și de sinceri unul cu celălalt.”</span><br /></div><div><span><br /></span></div><div><i>Simon</i> te-nvață că fericirea-i despre dor, tăcere și curajul de-a te dărui. </div>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-2360908020229583622024-01-27T18:47:00.000+02:002024-01-27T18:47:23.332+02:00in parcare la Kaufland<p> stau în mașină</p><p>în parcare la kaufland. </p><p>aștept. </p><p>afară ninge, iar eu citesc poezie. </p><p>nora iuga îmi ține companie. </p><p>am integrat-o în viața mea, ca pe-o rudă faină pe care însă nu apuci s-o vezi pe cât de des ai vrea. </p><p>gata, s-a întors. a luat tot ce era pe listă. s-a terminat poezia. </p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-49625725002003300652024-01-24T11:48:00.005+02:002024-02-02T05:25:23.323+02:00Herta Muller, nimic altceva<p> "La poarta cimitirului era un autobuz. Tatăl meu era la volan, dormea cu fața în mâini. Numai că tatăl meu era mort de ani de zile. De atunci îl prinsesem de nenumărate ori la volan, în autobuze care mergeau și în altele oprite. El murise ca să poată conduce în continuare nesinchisit, ca să poată să ne evite pe mine și pe mama pe toate străzile posibile în loc să se mai ascundă de noi. A căzut în fața ochilor noștri și a murit. L-am scuturat, brațele i se bălăngăneau, dar apoi au devenit rigide. Obrajii i s-au lipit de os, fruntea i s-a făcut de vinilin rece, o răceală care n-ar avea voie să se instaleze în oameni pentru că nu o mai uiți niciodată. Eu îmi tot treceam mâna peste fruntea lui și îi deschideam larg ochii ca să intre în ei lumină și să îl oblige să trăiască. Fiecare mișcare a mâinii devenise nepotrivită. Mă agățam încă de el, pe când mama s-a detașat ca și cum nu l-ar fi posedat niciodată. Căderea lui ne-a arătat cum te oprești brusc să mai dai ajutor, devii brusc rece, fără să te mai gândești deloc. Mama și cu mine am fost dintr-odată ca și dezlegate. Apoi a venit medicul. L-a pus pe tata pe canapea [...]. </p><p>Medicul a scris <i>atac cerebral </i>în formular, l-a ștampilat, l-a semnat și a plecat. Cu mâna încă pe mânerul ușii a mai spus:</p><p>- Cine să mai înțeleagă așa ceva, soțul dumneavoastră este sănătos trupește, dar creierul lui s-a închis ca un bec. </p><p>[...] Atunci în cameră am fost două nu chiar în viață și un mort. Trei care de multă vreme s-au mințit unii pe alții atunci când își spuneau <i>noi </i>sau când despre un pahar, un scaun sau un copac din curtea spuneau <i>al nostru</i>." </p><p>Herta Muller, <i>Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi </i></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-16755613651440226952024-01-02T20:59:00.007+02:002024-01-20T12:45:51.683+02:00Inventar cărți (2023)<p style="text-align: justify;"> Ciudat, amețitor, eclectic, 2023 a adus provocări (chiar și) la nivelul lecturilor și mai puține întâmplări frumoase ca <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/12/hai-sa-numaram-cartile-2022.html" target="_blank">2022</a>. Cu mai puține coincidențe, mai multe blocaje, memoria afectată de anumite evenimente, lista cărților parcurse arată așa: </p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPeGNHgPcy7hgFhSQTbeYRiOyV20OBcC7YAnwIh6JXgsMWHbSzyA69LrjFhon_VkkeWEYoqhFRT48rIuGM8cUTvnVRHgWXRxA5Hd0Q5vAxw6lfzdOxva28O34eYHIGYoUsyT948lzqtUr25rNT29O25jJZAQzh1KJ_dEgWYEtobCUeWQJHjJOEbLvrW3Rz/s738/Screenshot%202024-01-02%20184918.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="738" data-original-width="572" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPeGNHgPcy7hgFhSQTbeYRiOyV20OBcC7YAnwIh6JXgsMWHbSzyA69LrjFhon_VkkeWEYoqhFRT48rIuGM8cUTvnVRHgWXRxA5Hd0Q5vAxw6lfzdOxva28O34eYHIGYoUsyT948lzqtUr25rNT29O25jJZAQzh1KJ_dEgWYEtobCUeWQJHjJOEbLvrW3Rz/s16000/Screenshot%202024-01-02%20184918.png" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><br /></div>1. Panait Istrati, „Chira Chiralina”, „Moș Anghel”, „Trecut și viitor”, „Nemurire”, „Pescuitorul de bureți”, „Codin”. Pe Panait Istrati l-am descoperit relativ recent, iar scrierile, prieteniile și viața lui sunt atât de unice încât merită citite în orice moment. De altfel, Panait Istrati este și unul dintre motivele pentru care Brăila îmi este dragă. <p></p><p>2. Iulian Ciocan, <i><a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2023/01/iar-dimineata-vor-veni-rusii.html" target="_blank">Iar dimineața vor veni rușii</a></i> - deși nu la fel de bună precum <i>Înainte să moară Brejnev,</i> despre care scrisesem <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2018/07/vonnegut-mohair-si-uzina.html" target="_blank">cândva</a> că <span style="text-align: justify;">„este o carte </span><span style="text-align: justify;">despre viata dezgolita de patetic; viata pusa fata in fata cu imaginea ei in oglinda, iar Iulian Ciocan este un scriitor onest, proaspat, care nu isi amageste cititorii oferindu-le finaluri fericite in care acestia sa isi poata uita propriile vieti anoste si pline de automatisme</span><span style="text-align: justify;">”, merită citită, cu atât mai mult cu cât trăim un timp în care distopia imaginată de autor a devenit realitatea de la televizor. </span></p><p><span style="text-align: justify;">3. Ismail Kadare, <i>Fiica lui Agamemnon</i> și <i>Succesorul</i>. Pentru cititorii din România, cartea aceasta e mai aproape de casă, de istoria și amintirile noastre decât poate am dori. Este o carte despre putere, sacrificiu și vină, atât colectivă, cât și individuală:</span></p><p></p><blockquote style="text-align: justify;">De fapt, aici era vorba despre altceva. Ceva de o mie de ori mai dureros și la fel de secret. Era chinul meu, despre care mă jurasem să nu povestesc nimănui, până la ultima suflare. Obsesia mea legată de artă. Pe care o trădasem. Făcuserăm cu toții același compromis, iar pentru trădarea noastră ne-am găsit <i>in corpore </i>aceeași justificare: epoca în care trăiam. Acesta era alibiul nostru comun, perdeaua noastrp de fum, scuza în fața propriei conștiințe. Exista realismul socialist, firește, existau reguli stricte, mai mult decât atât, canoane, și totuși, câteva linii armonioase am fi putut pune pe hârtie, chiar întâmplător, ca în vis. Dar am avut mâinile legate, pentru că, de fapt, sufletele noastre erau încătușate. </blockquote><p> 4. Nichita Danilov, <i>Simfonia mută</i> este, în fapt, un poem suprarealist despre care <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2023/04/simfonia-muta.html" target="_blank">am notat </a>că este „un exponat al picturii metafizice propusă de Giorgio de Chirico <span style="text-align: justify;">(pictor de altfel menționat în mai multe rînduri în carte):</span></p><p></p><p></p><p><span style="text-align: justify;"> <i>Între timp, la colț se aprinseseră felinarele. Lîngă stîlp, am văzut o femeie ce-și deșira fața ca pe un</i></span><i><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;">ciorap. Cîinele se apropie tiptil de ea și, ridicînd elegant piciorul dindărăt, îmbrăcat în pantaloni de</span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;">pijama, urină pe rochia ei de catifea. Femeia scoase un țipăt și trupul ei se sparse în bucăți. O lumină</span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;">densă, tăiată în fîșii, se scurgea din cer, amestecată cu litere.</span></i>”</p><p>Nuvela mea preferată din volum este „Așteptare” și este și motivul pentru care nu regret provocarea de a fi citit o carte atât de suprarealistă și, pe alocuri, halucinantă. Ce-mi place cel mai mult este că retrăiesc nuvela aproape mereu când sunt în zona din oraș în care profesorul de logică Oleg Fortunatov aștepta tramvaiul. </p><p>5. Tudor Arghezi, <i>Ochii maicii domnului</i> </p><p>6. Saul Bellow, <i>Trăiește-ți clipa</i> </p><p>7. Mircea Eliade, <i>Nuntă în cer </i> </p><p></p><p>8. Anne Frank, <i>The Diary of a Young Girl. </i>Avem datoria morală să citim această carte, indiferent de vârstă. </p><p>9. Mario Vargas Llosa, <i>Paradisul de după colț</i>. Mi-ar fi plăcut să încropesc ceva pe blog despre cartea aceasta. Am vrut să povestesc despre efectul imaginilor, culorilor și tablourilor surprinse de Llosa, însă nu am reușit. Paul Gauguin și mătușa sa, Flora Tristan, au fost două personaje și personalități pe cât de enervante, pe atât de fascinante. </p><p></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMxHbmg-BPx0AUrpCwHOCPNJ4kkaS2v9oNdIrEk1BJ5N0fyxfBUv8VPw9FLoNiF2xGu6IWmCaSKAtKdJnaf2Q2mAVZBG1M9Xqb7Lo0JxZp9GYPqkZYYADr4UWad_Ojlzl2_rSz1cUkPTEiGs1Z6U9ds_kHRDVUOO5TR32Pr2l6n4MkgcvfN7PZNisZSel3/s1120/blue-roofs-of-rouen-1884.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1120" data-original-width="920" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMxHbmg-BPx0AUrpCwHOCPNJ4kkaS2v9oNdIrEk1BJ5N0fyxfBUv8VPw9FLoNiF2xGu6IWmCaSKAtKdJnaf2Q2mAVZBG1M9Xqb7Lo0JxZp9GYPqkZYYADr4UWad_Ojlzl2_rSz1cUkPTEiGs1Z6U9ds_kHRDVUOO5TR32Pr2l6n4MkgcvfN7PZNisZSel3/w526-h640/blue-roofs-of-rouen-1884.jpg" width="526" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="https://www.wikiart.org/en/paul-gauguin/blue-roofs-of-rouen-1884" target="_blank"><i>Blue roofs of Rouen</i> </a>(1884)<br /><div style="text-align: justify;"><br /></div></td></tr></tbody></table>10. Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi, <i>Eu sunt ținta</i>. Deși pe alocuri mi-a displăcut stilul autoarei și poate și felul în care a abordat anumite subiecte, recomand cartea tuturor celor interesați să descopere un Geo Bogza uman, vulnerabil și puternic deopotrivă, irascibil și sensibil. <p></p><p>11. Jose Saramago, <i>Eseu despre luciditate </i>(<i>Seeing</i>). Saramago rămâne unul dintre scriitorii mei preferați, deși volumul acesta, o continuare la <i>Eseu despre orbire</i> (<i>Blindness</i>), nu este la fel de spectaculos. </p><p>12. John Steinbeck, <i>East of Eden</i> - o carte pentru care nu există nicio scuză să n-o citești. Este despre istoria omenirii și umanitate; despre fiecare dintre noi, traversat de dualități, dar și despre prietenie (sub forma mai puțin importantului personaj <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2023/08/dessie.html" target="_blank">Dessie</a>, pe care trebuie să ai noroc să îl întâlnești în viața reală).</p><p>13. Florian Illies, <i>1913. Vara secolului</i></p><p>14. Jose Luis Peixoto, <i>Autobiografia </i>- O carte care prezintă un alt om marcat de norocul de a-l fi întâlnit pe Saramago. </p><p>15. Sjon, <i>Vulpea albastră</i> - este o carte sensibilă, despre viața autentică, și e scrisă pe același fundal de frig și poezie precum cărțile lui Jon Kalman Stefansson. </p><p>16. Jonathan Franzen, <i>Freedom</i>. Am avut prea multe așteptări de la cartea aceasta. Din motivele greșite. Am găsit în schimb o carte care m-a chinuit pe alocuri și poate, uneori, vina a fost a mea.</p><p>17. Panait Istrati, <i>Viața lui Adrian Zografi</i> </p><p>18. Narine Abgarian, <i>Simon</i>. Cartea aceasta mi-a adus multă alinare, mai multă ca <i><a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/03/trei-mere-si-un-paun-alb.html" target="_blank">Din cer au căzut trei mere</a></i>. Poate pentru că am citit-o când aveam mai mare nevoie de ea. </p><p>19. Eric-Emmanuel Schmitt, <i>Răzbunarea iertării</i>. Cu siguranță nu sunt genul de cititoare căreia această carte i se adresează. Mulți ani am evitat să mă apropii de Schmitt, dar anul acesta mi-au plăcut așa de mult momentul și ocazia cu care am primit cartea încât mi-am promis s-o citesc. Am făcut-o și nu știu când m-aș mai întoarce la el. E genul de scriitură pe care l-am întâlnit în <i>Zuleiha deschide ochii</i> a lui Guzel Iahina, deși aceasta din urmă mi-a plăcut mai mult, iar frazele „Nu-i fericită, nici vorbă. Dar îi e bine.” încă produce reverberații. Am și <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/06/nu-i-fericita-nici-vorba-dar-ii-e-bine.html" target="_blank">scris</a> despre ea pe blog. </p><p>20. Mario Vargas Llosa, <i>Povestașul </i>- o încercare literară care mi-a plăcut mai puțin a unuia dintre cei mai prolifici scriitori și cei mai buni naratori. <br /> </p><p><br /></p><p>Trăgând linie, mă bucur să descopăr că am în lista pe anul 2023 două volume de Panait Istrati și două cărți de Llosa. Mă mai bucur și că întâmplarea a făcut să citesc cărți de la care am avut de învățat despre lume și despre mine. </p><p>Aștept cu mare curiozitate provocările lui 2024 în materie de cărți și viață, și resimt puternic ce am <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2021/12/lecturile-mele-din-2021.html" target="_blank">notat</a> în 2021 despre cărți, viață și timp: </p><p>Orice sfîrșit e urmat de un bilanț și-o analiză a ceea ce a mers și n-a mers, a ce-a fost memorabil și a ce vrem să uităm, o punere în balanță a valorilor și-un plan de viitor. Pentru mine, asta se întîmplă măcar o dată-n an, cînd trag linie pe <a href="https://www.goodreads.com/user/year_in_books/2021/9982226?error_code=4201&error_message=User%20canceled%20the%20Dialog%20flow#_=_" target="_blank">goodreads</a> și văd ce-am izbutit. De ceva ani încoace, <i>izbutit</i> e cel mai potrivit verb pe care îl pot folosi legat de lecturile mele. Un citat la care mă (re)întorc o dată la ceva timp, ca un copil plecat de-acasă, este unul din <i>The Ultraviolet Sky</i>, Alma Luz Villanueva: "You know, Rosa, I think we come here - to Earth, I mean - to see if we can love in spite of everything." Așa mă simt de ceva ani încoace și cu cărțile mele, iar bilanțul de pe goodreads e un fel de <i>to see if & what I can read in spite of everything</i>. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZblaK8N9K5Sw4XCNlMOnBwLhe_mslhu1_YbHdZZrh6fV6NCb_l1VOMhVA7EeOSoEcQ1bN3mUnE2DUkBCWQeOZwMkIwgxs9DYdSEVP_e3bXNOYwxaT_TsSKAb1bIY2RWKaD1y8XQGl9GhTBPL7g8bvgdyU6wO4qr5UNGtCe5kF549XGkn60Tbyo5uAV3ky/s2048/412402764_1714786892339713_5751860759644504914_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZblaK8N9K5Sw4XCNlMOnBwLhe_mslhu1_YbHdZZrh6fV6NCb_l1VOMhVA7EeOSoEcQ1bN3mUnE2DUkBCWQeOZwMkIwgxs9DYdSEVP_e3bXNOYwxaT_TsSKAb1bIY2RWKaD1y8XQGl9GhTBPL7g8bvgdyU6wO4qr5UNGtCe5kF549XGkn60Tbyo5uAV3ky/w640-h480/412402764_1714786892339713_5751860759644504914_n.jpg" width="640" /></a></div><br /><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-39797341024171666372023-12-19T16:32:00.000+02:002023-12-19T16:32:39.860+02:00Living (2022) <p>Îți vezi de viață. Faci, în fiecare zi, tot ce trebuie să faci. Tot ce se așteaptă de la tine. Și faci asta zi după zi după zi. Și e în regulă. Îți iei un pic de confort și fericire din asta. </p><p>Apoi într-o noapte oarecare ai un vis, iar când te trezești te înspăimântă ce se întâmplă în fundalul creierului tău, în fundalul zilelor în care faci ce trebuie să faci, task după task după task. Și-atunci faci conexiuni. Și rămâi înmărmurit. Încerci să schimbi ceva, să simți că trăiești. Dar o faci cu adevărat? Cât timp? </p><p><span style="text-align: center;"><br /></span></p><p><span style="text-align: center;"> * * *</span></p><p><br /></p><p>Ikiru înseamnă <i>a trăi.</i></p><p><i>Ikiru</i> este și un film japonez din 1952, iar <i>Living</i> este o adaptare din 2022 care poate fi găsită pe HBO. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/OVo5kLt_-BU" width="320" youtube-src-id="OVo5kLt_-BU"></iframe></div><br /><p>Nu este un film extraordinar. Nici nu pretinde asta. E însă fix ce ai nevoie acum sau oricând altcândva. Prin simplul fapt că e o poveste a cuiva care află că mai are doar câteva luni de trăit și alege să le trăiască conștient, filmul îți reamintește că nu-i niciodată prea târziu să înveți să trăiești, iar scena mea preferată este următoarea: </p><p>"Six months. Nine. It doesn't seem long, but it's something. Enough time to put things in order and live a little, if you chose to. (...)</p><p>You see my problem. (...) I came down here to enjoy myself, or live a little, as you put it. But I realize I don't know how." </p><p>Acest <i>nu știu cum să trăiesc</i> ni se aplică fiecăruia dintre noi. Și doare (în puținele momente în care îl conștientizezi). Și-atunci te-ntrebi: cât timp din viață îți petreci trăind?</p><p><br /></p><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-56753169185646376042023-12-08T12:35:00.000+02:002023-12-08T12:35:44.150+02:00timp<p>undeva, pe una dintre străzile învechite ale Iașului, locuiește o femeie în vârstă. gârbovită, fără dinți, mereu singură, iese la plimbare. o întâlnesc uneori în plimbările mele. în restul timpului uit că există. </p><p>timpul ne leagă. mereu când mă vede mă întreabă cât e ceasul. invariabil. la început când o vedeam speram să nu mă întrebe nimic pentru că nu îmi place să fiu întreruptă din gânduri. apoi a început să-mi placă. când o văd mă pregătesc de la distanță: îmi scot căștile, mă uit la ceas și aștept să mă întrebe. <b>sper </b>să mă întrebe. mă tem că dacă n-o face înseamnă că îi e rău. </p><p>nu sunt însă un ceas bun. nu-i zic niciodată ora fixă. aproximez timpul, îl îndulcesc. și îl exprim cu toată căldura de care sunt capabilă. niciodată nu îi zic mai mult, deși fiecare por al ființei mele vrea să îi transmită că o înțeleg și că iubesc faptul că iese la plimbare. și că abia aștept s-o revăd. </p><p>am prins drag de ea, deși n-o cunosc și nu mă cunoaște. nici nu știu dacă mă recunoaște. dacă sunt singura care îi spune ora sau dacă se agață de fiecare străin care trece ca să-și îndulcească singurătatea. </p><p>îmi e dragă. dar mă și doare bătrânețea ei. </p><p>dacă-aș fi poetă aș zice că o port cu mine. că o simt în oasele mele. dar nu-s. </p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-28097215525253046442023-10-13T18:14:00.002+03:002023-10-13T18:16:44.162+03:00Augustin Cupsa in AltIasul meu<p> L-am citit pe Augustin Cupșa prin și pentru AltIași. Și am profitat de această ocazie. Întîi cu îndoială, apoi cu confortul familiarității. </p><p>Prima dată l-am citit în 2011, cu <i>Profesorul Bumb și macii suedezi,</i> și volumul de povestiri a fost o surpriză plăcută. Am scris atunci un <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2020/02/macii-lui-augustin-cupsa-in-altiasul-meu.html" target="_blank">text</a> pe care l-am încheiat așa:</p><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Pe scurt, lumea zugravita de Augustin Cupsa se inscrie perfect in teoria nimicului enuntata de profesorul Bumb:<o:p></o:p></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>„Axioma:<o:p></o:p></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>La fiecare capat al vietii se afla nimicul.<o:p></o:p></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Teorema:<o:p></o:p></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Nimicul de la un capat si nimicul de la celalalt capat sint unul si acelasi."</i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">A urmat apoi volumul <i>Marile bucurii și marile tristeți</i>. Redau mai jos textul pe care l-am scris pe AltIași. </div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4ikIDky2IZBoSAs7OsKPxwLT9FpqRTJHN37Zzmvo8H5XWm5UsZXSNarJcF46okjDJVbNF1wp5YHRVvsGjQqn3Xy3SRMvZN9P3-HH2UeCuNs1vBwoIph02rRSvbQGG2eaXq4nIZLAS26Tt37fVsfcKjkGs8tynXoE9vq69jbjpFY58L1XQSiKqBewzGXeC/s847/Cupsa.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="847" data-original-width="548" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4ikIDky2IZBoSAs7OsKPxwLT9FpqRTJHN37Zzmvo8H5XWm5UsZXSNarJcF46okjDJVbNF1wp5YHRVvsGjQqn3Xy3SRMvZN9P3-HH2UeCuNs1vBwoIph02rRSvbQGG2eaXq4nIZLAS26Tt37fVsfcKjkGs8tynXoE9vq69jbjpFY58L1XQSiKqBewzGXeC/w414-h640/Cupsa.png" width="414" /></a></div><br /><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white;"><br /></span></div>A doua intilnire cu scriitura lui Augustin Cupsa a fost si mai placuta, semn ca ne imprietenim. De data aceasta au fost darimate, inca de la prima nuvela, toate asteptarile pe care mi le facusem dupa lectura volumului <i>Profesorul Bumb si macii suedezi</i>, iar in locul lor Augustin Cupsa a adus ceva surprinzator de „pe gustul meu”. <i>Marile bucurii si marile tristeti </i>este un evident progres fata de volumul mentionat. Un evident progres pentru un cititor ca mine, care prefera cartile ce iti redau eul si demistifica realitatea in locul celor care iti desprind picioarele de pe arealul ei.<br /><br />Prin acest volum, Augustin Cupsa se apropie mai mult de viata. De o viata de care multi se chinuie sa fuga. Una cit se poate de reala, cu bucurii si tristeti, mari deopotriva, despre care uneori povestim, alteori nu. Fie ca e vorba de Doina, vinzatoarea de bilete de autobuz, din „Toti avem nevoie de o imbratisare”, de Daria, postarita, din „Ce-o sa se intimple cind mor”, de Adrian, leul din cusca, din „De doua ori doua periute de dinti” ori de bibliotecarul din „O figura cam veche”, toti protagonistii acestui volum de nuvele sint persoane banale, normale, care isi poarta tacute amintirile de-a lungul veacurilor si care ajung, intr-un punct sau intr-altul, total neasteptat, sa se intilneasca cu ele, fara insa a cadea la pace cu demonii trecutului; demoni ce pot lua forma unui dosar la Securitate si a unui prieten turnator (in „Raceala”), a unei iubiri neconsumate ( „Pe repede inapoi, acasa”), a unei pasiuni extraconjugale si a sentimentului de vina ( „De doua ori doua periute de dinti”), etc. – intregul areal de situatii pe care le intilnim la tot pasul. Si, la fel ca-n viata, ele nu se rezolva niciodata. Ele exista si macina incet, incet pina ies la suprafata, intr-un moment al marilor bucurii si al marilor tristei, ca mai apoi sa reintre, la fel de tacut, pe furis, in monotonia zilnica. Simplu, scurt, fara explicatii. <br /><br />Cei doi stau in aceleasi pozitii si vorbesc despre timp. De fapt, barbatul vorbeste. Ii expune fetei o teorie simpatica despre buclele temporale. Practic, orice moment din trecut exista inca acolo si poate fi retrait daca stii cum sa il accesezi. [...] Trebuie sa uiti tot ce s-a intimplat de la momentul pe care vrei sa-l retraiesti pina in prezent. Sa te stergi pe tine cu buretele, tot ce-a aparut dupa momentul ala incoace.<br /><br />Asadar, putem vedea cele 11 nuvele care alcatuiesc volumul drept stergerile cu buretele ale protagonistilor; drept intilnirile lor cu amintirile. Toti sint prizonierii lor si ai regretelor, si prea putini reusesc sa se elibereze de sub ele. Citim 11 secvente din vietile unor oameni, 11 capturi din filme ce nu se opresc la punct, sfirsitul nuvelelor fiind cit se poate de departe de finaluri sonore, apocaliptice, puternice, rasturnatoare de situatii. Ca-n viata.<br /><br />Totusi, am avut pe alocuri senzatia ca aceasta proza nu a cazut cu totul in realitate, intrucit unele dintre situatiile descrise nu prea se potrivesc cu lumea noastra. Putin probabil sa existe personaje ca Daria si batrina de vizavi de Silvia Cordea. Putin probabil ca ele sa interactioneze asa cum au facut-o in „Ce-o sa se intimple cind mor”. Desigur insa ca nu e un pacat capital, insa a mai risipit din impresia de realitate imediata, traita si „traibila” de noi.<br /><br />De asemenea, am intilnit un altfel de Augustin Cupsa si la nivelul stilului, desi poate nu sint diferente majore. L-am simtit de data aceasta mai vizual, bucati din unele nuvele desfasurindu-mi-se inaintea ochilor. Le-am citit, dar le-am si vazut, gindind de fiecare data ca ar putea fi dezvoltate in scenarii de film minunate, iar fraze precum Ea a fost toata viata o persoana vesela, dar intr-o zi a fost lovita de o masina („Raceala”) m-au facut sa vad urmele unei ironii fine si inteligente, amintindu-mi chiar de Kurt Vonnegut. <br /><br />Pe scurt, Augustin Cupsa este un scriitor tinar in care incep sa am incredere.<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br /></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Articol scris de Simona Lozovschi | Mar, 18/03/2014 - 22:14 <a href="http://www.altiasi.ro/carte/profesorul-bumb-si-macii-suedezi">http://www.altiasi.ro/carte/marile-bucurii-si-marile-tristeti</a></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><br /></i></div>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-35357919087815643402023-08-17T09:22:00.000+03:002023-08-17T09:22:02.382+03:00Nora <p style="text-align: center;">A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o Nora.</p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGuT4hUBZgm30ArUG-TbOQkf0OfijABNz8ECZSXMFmjxXHBb37_2Yni-qacS5CWN_C29zzkODe87KEHJdRqWrFP1V02olqFrWQvGi47tAxhjg-Gvh094q9PPFuj2am3ePLA0Ewi6Tkyo3PO_zMLU4gtveRUaluJchOjvX9UVk2bz4AjMbWlwy3h6ZUC7QD/s769/Screenshot%202023-08-14%20164048.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="769" data-original-width="564" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGuT4hUBZgm30ArUG-TbOQkf0OfijABNz8ECZSXMFmjxXHBb37_2Yni-qacS5CWN_C29zzkODe87KEHJdRqWrFP1V02olqFrWQvGi47tAxhjg-Gvh094q9PPFuj2am3ePLA0Ewi6Tkyo3PO_zMLU4gtveRUaluJchOjvX9UVk2bz4AjMbWlwy3h6ZUC7QD/w470-h640/Screenshot%202023-08-14%20164048.png" width="470" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td></tr></tbody></table><br /><p> Scriam <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/05/nora-iuga-n-hipodrom.html" target="_blank">cîndva</a> că „<span style="text-align: justify;">cu Nora Iuga nu-ți faci planuri. Nici cînd o citești, nici cînd o asculți, nici cînd scrii despre ea. Lucrurile se întîmplă. Pur și simplu. De la sine. Și totul e așa natural, frumos și inopinat încît nici nu are sens să încerci să pui ordine în lucruri, cuvinte, idei și text. </span>”</p><p>Așa pare să fi simțit și Carla Teaha cînd a făcut filmul <i>De ce mă cheamă Nora cînd cerul meu e senin </i>(2023) și mă bucur tare că a lăsat-o pe Nora să fie Nora. Însuși chipul Norei este un personaj, iar cu prilejul filmului am aflat că și picioarele ei spun o poveste. </p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcWJ8E-1XGGM12yqUxuXcN9wbvK-F-YpVXrXZho4S8w3n7bJqkAZ8EmhBnOiTyLsZWn2DDNxJklEkSCegK2KskviTkPpURzgn5CKq_OArJGyjaDQbAWoL7-2dyxRuQS3mTjYegP4UhxaOaQZt13rmTmr9hfZUyOwSvwzrEcmSqjjs22jawUneN3WCbC77e/s1290/Screenshot%202023-08-14%20125109.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="828" data-original-width="1290" height="410" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcWJ8E-1XGGM12yqUxuXcN9wbvK-F-YpVXrXZho4S8w3n7bJqkAZ8EmhBnOiTyLsZWn2DDNxJklEkSCegK2KskviTkPpURzgn5CKq_OArJGyjaDQbAWoL7-2dyxRuQS3mTjYegP4UhxaOaQZt13rmTmr9hfZUyOwSvwzrEcmSqjjs22jawUneN3WCbC77e/w640-h410/Screenshot%202023-08-14%20125109.png" width="640" /></a></div><br /> Nora, o poveste despre poezie, viață, vis, senzualitate, pasiune, ironie, salcîm care minte și cer albastru. Poza de mai jos este o scenă din film și tare m-am bucurat că a rămas suficient de mult timp pe ecran. <p></p><p></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipouxrTqaxSrFlzoomXs7r9xISG7kC-PaQAf-_TwQOQmB748srZG2RuKW0F3AcbxJRn-E74Q8__jdpYRU_yvc0k9aL9cUCGdg4zznx6QpL4MY1gUprVphKDyQEF97c0tVCeduziTd8VS26qNJX1a-l6xOHCI5RYVjmUB7rUivZxN7ep2QBw3uyWGPv4WNC/s1199/Screenshot%202023-08-14%20121437.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="672" data-original-width="1199" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipouxrTqaxSrFlzoomXs7r9xISG7kC-PaQAf-_TwQOQmB748srZG2RuKW0F3AcbxJRn-E74Q8__jdpYRU_yvc0k9aL9cUCGdg4zznx6QpL4MY1gUprVphKDyQEF97c0tVCeduziTd8VS26qNJX1a-l6xOHCI5RYVjmUB7rUivZxN7ep2QBw3uyWGPv4WNC/w640-h358/Screenshot%202023-08-14%20121437.png" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td></tr></tbody></table>Pretextul filmului (a cărui filmare a presupus deplăsări cu trenul, act de identitate pierdut, scrisori și lockdown) este romanul <i>Hipodrom, </i>la care Nora lucra atunci și care a apărut la Editura Polirom în 2020. În realitate, filmul este mai mult decît reprezentarea procesului creator, devenind în fapt, pe un plan, o lecție despre viață, cu Nora, o nonagenară, și-a ei poftă de viață ce transcende orice limită și limitare. Nora este deci mai vie decît mulți dintre noi. Mai autentică. În plan secund, <i>De ce mă cheamă Nora cînd cerul meu e senin</i> este despre relația de prietenie care se sedimentează între două femei pe care le despart mai bine de 50 de ani. <div><br /></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCavKJizZ72ejCyuXU1-pfHzSl7IyRkWw6i0igfdGf62zL3fT_i1nEzJXhBDNU7o7weK7WhjnRjWnNw2N2VLpr_Sc4omYBNTmJOJQyB06KiMvcMqAId-Hnvs31_8Cv_XqWBwF5qvnSonrMsZBmefYXCEe_0shuSSGA2RYpYAYymAFUPgfp192y63G0UlUw/s1382/Screenshot%202023-08-17%20090108.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="826" data-original-width="1382" height="382" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCavKJizZ72ejCyuXU1-pfHzSl7IyRkWw6i0igfdGf62zL3fT_i1nEzJXhBDNU7o7weK7WhjnRjWnNw2N2VLpr_Sc4omYBNTmJOJQyB06KiMvcMqAId-Hnvs31_8Cv_XqWBwF5qvnSonrMsZBmefYXCEe_0shuSSGA2RYpYAYymAFUPgfp192y63G0UlUw/w640-h382/Screenshot%202023-08-17%20090108.png" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="https://badunicorn.ro/film/nora">https://badunicorn.ro/film/nora</a></td></tr></tbody></table><br /><br /></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI83zgz1b52S1wvR7KEhCTD3SarF_ZxrmYGJpMKj9tKAP5WtrSn7LszvaYxKjhlnHMFNGuP5J-01e5SKOlZMHtfkeWAyyPWoBkdxIPrQBwyEAhzLC7c1ESZHMIQz3Xm_dunB_5GgRFjW2063ETiq39ya805OzEO82gJBnmZS8L5pM7k0xvISy19jXIrxX_/s1046/367664528_596311032669952_5636729308293333316_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1046" data-original-width="921" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI83zgz1b52S1wvR7KEhCTD3SarF_ZxrmYGJpMKj9tKAP5WtrSn7LszvaYxKjhlnHMFNGuP5J-01e5SKOlZMHtfkeWAyyPWoBkdxIPrQBwyEAhzLC7c1ESZHMIQz3Xm_dunB_5GgRFjW2063ETiq39ya805OzEO82gJBnmZS8L5pM7k0xvISy19jXIrxX_/w564-h640/367664528_596311032669952_5636729308293333316_n.jpg" width="564" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="https://www.instagram.com/nora_iuga_filmul_documentar/" target="_blank">nora_iuga_filmul_documentar</a></td></tr></tbody></table><br /><p><span style="text-align: justify;">„Intrasem în octombrie. În parcul din fața Bibliotecii Astra, unde ieșeam să fumez, mă lăsam cotropită de culori. Era fără îndoială și asta o formă de masochism, un viol care mă pătrundea total, cred că nu simțisem pînă atunci posesia rapace a culorilor și vîrtejul acela care te absoarbe cu totul în el. Un curcubeu mi se învîrtește bezmetic în jurul capului. Fac poezie, mereu fac poezie cînd vreau să vorbesc despre viața noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.” - Nora Iuga, </span><i style="text-align: justify;">Hipodrom</i></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p></p><br /></div>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-3590871221557800802023-08-14T09:11:00.008+03:002023-12-22T07:28:31.414+02:00Dessie<p>There's a scarcity of Dessies. Yet they exist and if you are lucky enough you might meet one or two in your lifetime. </p><p><br /></p><p> "Dessie was the beloved of the family. Mollie the pretty kitten, Olive the
strong-headed, Una with clouds on her head, all were loved, but Dessie was
the warm-beloved. Hers was the twinkle and the laughter infectious as
chickenpox, and hers<b> the gaiety that colored a day and spread to people so
that they carried it away with them</b>. </p><p>I can put it this way. Mrs. Clarence Morrison of 122 Church Street, Salinas,
had three children and a husband who ran a dry goods store. On certain
mornings, at breakfast, Agnes Morrison would say, “I’m going to Dessie
Hamilton’s for a fitting after dinner.” </p><p>The children would be glad and would kick their copper toes against the
table legs until cautioned. And Mr. Morrison would rub his palms together
and go to his store, hoping some drummer would come by that day. And
any drummer who did come by was likely to get a good order. Maybe the
children and Mr. Morrison would forget why it was a good day with a
promise on its tail. </p><p>Mrs. Morrison would go to the house next to Reynaud’s Bakery at two
o’clock and she would stay until four. When she came out her eyes would
be wet with tears and her nose red and streaming. Walking home, she would
dab her nose and wipe her eyes and laugh all over again. Maybe all Dessie
had done was to put several black pins in a cushion to make it look like the
Baptist minister, and then had the pincushion deliver a short dry sermon.
Maybe she had recounted a meeting with Old Man Taylor, who bought old
houses and moved them to a big vacant lot he owned until he had so many
it looked like a dry-land Sargasso Sea. Maybe she had read a poem from
Chatterbox with gestures. It didn’t matter. It was warm-funny, it was
catching funny. </p><p>The Morrison children, coming home from school, would find no aches, no
carping, no headache. Their noise was not a scandal nor their dirty faces a
care. <b>And when the giggles overcame them, why, their mother was giggling
too</b>. </p><p>Mr. Morrison, coming home, would tell of the day and get listened to, and
he would try to retell the drummer’s stories—some of them at least. The
supper would be delicious—omelets never fell and cakes rose to balloons of
lightness, biscuits fluffed up, and no one could season a stew like Agnes
Morrison.<b> After supper, when the children had laughed themselves to sleep,
like as not Mr. Morrison would touch Agnes on the shoulder in their old,
old signal and they would go to bed and make love and be very happy.</b></p><p><b>The visit to Dessie might carry its charge into two days more before it
petered out and the little headaches came back and business was not so
good as last year. That’s how Dessie was and that’s what she could do. She
carried excitement in her arms</b> just as Samuel had. She was the darling, she
was the beloved of the family. </p><p>Dessie was not beautiful. Perhaps she wasn’t even pretty, but she had the
glow that makes men follow a woman in the hope of reflecting a little of it." </p><p> - <i>East of Eden</i>, John Steinbeck (1952) </p><p><br /></p><p>There's a thirst for Dessies that can hardly be quenched. You might not even be aware of this craving until you first meet Dessie. And then your life changes. </p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibe0hhfLTdlrKtZsxUZEQVn1xRd614GJPIHoE8XQI2YtxaSM9iy59T1aB6xVi6H3d5N5La_BGauCYjZlHOCmK5ixzrRFVs2KuaeOFT8xHenAi7DEQMaOFutd9auGzzWGFLyTetRo6_W4eJzxdOT3rmqKlhphc1hiF1pWHwqDQu3e3p_JD1c3s-fcxq7dQX/s820/Screenshot%202023-08-14%20091851.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="820" data-original-width="537" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibe0hhfLTdlrKtZsxUZEQVn1xRd614GJPIHoE8XQI2YtxaSM9iy59T1aB6xVi6H3d5N5La_BGauCYjZlHOCmK5ixzrRFVs2KuaeOFT8xHenAi7DEQMaOFutd9auGzzWGFLyTetRo6_W4eJzxdOT3rmqKlhphc1hiF1pWHwqDQu3e3p_JD1c3s-fcxq7dQX/w421-h640/Screenshot%202023-08-14%20091851.png" width="421" /></a></div><br /><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-50249748224775699682023-07-05T20:03:00.007+03:002023-08-17T08:18:57.879+03:00gînduri pe deal<p> Oboseală cruntă. </p><p>Task-uri, deadline-uri, target-uri, obiective, deplasări, evaluări, examinări, buget, profit, pierderi - au devenit toate etc-urile ultimelor două luni. Cele mai aglomerate luni, în care m-am chinuit din răsputeri să nu uit că exist. </p><p>A fost o luptă crîncenă, pe care am pierdut-o. Am pierdut deci contactul cu ceilalți și cu mine; cu tot ce reprezint atunci cînd nu mă ocup de etc-uri. Am pierdut inclusiv contactul și controlul cuvintelor. Nu am mai putut să scriu, ba la un moment dat uitasem de dealul meu cu dor. </p><p>Era lesne de înțeles că nu aveam cum să cîștig. Și atunci am visat la ziua fără deadline. Acum aproape că am ajuns la ea. Și încerc, deci, să recapăt controlul.</p><p> Totuși, încă nu-mi vine să scriu. </p><p>Mi-ar fi plăcut să las aici ceva despre atît de intima carte <i>Eu sunt ținta</i> în care Diana Turconi l-a intervievat pe fascinantul Geo Bogza în ultimul său an de viață. Mi-ar fi plăcut să descriu cît de frumos m-a surprins lumescul, umanul din următoarea propoziție, lăsată pur și simplu în carte: <i>Ți-ar fi greu să-mi mai aduci o cană cu ceai? </i></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhir3IniqeS9xB6W2PvXgACIaFzen92Ng_734veKeL12TvJvYoXzgigFL7v6K34ucmhqkm0zQ8OC-VBpshVEqGRU9noY1oBfwRlhpzSiS8iSlabVHaV99oNufe5mY1TQtWHevygWqd_qwEqgiK4DaSSgrJ8EKisD0p-RjdfqSbUCbJlUhnaCaTKA_zTtOyi/s3928/P_20230504_081647_vHDR_Auto_1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1231" data-original-width="3928" height="125" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhir3IniqeS9xB6W2PvXgACIaFzen92Ng_734veKeL12TvJvYoXzgigFL7v6K34ucmhqkm0zQ8OC-VBpshVEqGRU9noY1oBfwRlhpzSiS8iSlabVHaV99oNufe5mY1TQtWHevygWqd_qwEqgiK4DaSSgrJ8EKisD0p-RjdfqSbUCbJlUhnaCaTKA_zTtOyi/w400-h125/P_20230504_081647_vHDR_Auto_1.jpg" width="400" /></a></div><br />N-aș fi crezut, de asemenea, că nu voi scrie nici despre căutarea paradisului lui Paul Gauguin și a mătușii sale, Flora Tristan, două personaje despre care nu știam mai nimic. Enervante, dar fascinante, după cum reiese din cartea lui Llosa, <i>Paradisul de după colț</i>. M-am bucurat de talentul de povestitor al autorului pus pe fundalul unei traduceri bune (Mariana Sipoș). M-au răsfățat culorile tablourilor lui Gauguin, Van Gogh, Degas, Renoir, Pissaro, Manet etc. <p></p><div>Acum paradisul lui Steinbeck îmi ține companie și mă ajută să (cred că) revin. Vedem. </div>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-61037884468709589992023-07-04T11:04:00.003+03:002023-07-04T11:04:56.578+03:00The history of humankind - John Steinbeck, East of Eden<p> “Do you remember when you read us the sixteen verses of the fourth
chapter of Genesis and we argued about them?” </p><p>“I do indeed. And that’s a long time ago.” </p><p>“Ten years nearly,” said Lee. “Well, the story bit deeply into me and I went
into it word for word. The more I thought about the story, the more
profound it became to me. Then I compared the translations we have—and
they were fairly close. There was only one place that bothered me. The
King James version says this—it is when Jehovah has asked Cain why he is
angry. Jehovah says, ‘If thou doest well, shall thou not be accepted? and if
thou doest not well, sin lieth at the door. And unto thee shall be his desire,
and thou shalt rule over him.’ It was the ‘thou shalt’ that struck me, because
it was a promise that Cain would conquer sin.” </p><p>Samuel nodded. “And his children didn’t do it entirely,” he said. </p><p>Lee sipped his coffee. “Then I got a copy of the American Standard Bible.
It was very new then. And it was different in this passage. It says, ‘Do thou
rule over him.’ Now this is very different. This is not a promise, it is an
order. And I began to stew about it. I wondered what the original word of
the original writer had been that these very different translations could be
made.” </p><p>Samuel put his palms down on the table and leaned forward and the old
young light came into his eyes. “Lee,” he said, “don’t tell me you studied
Hebrew!”</p><p>[...]</p><p>“After two years we felt that we could approach your sixteen verses of the
fourth chapter of Genesis. My old gentlemen felt that these words were very
important too—’Thou shalt’ and ‘Do thou.’ And this was the gold from our
mining: ‘Thou mayest.’ ‘Thou mayest rule over sin.’ The old gentlemen
smiled and nodded and felt the years were well spent.</p><p>[...]</p><p>Samuel said, “It’s a fantastic story. And I’ve tried to follow and maybe I’ve
missed somewhere. Why is this word so important?” </p><p>Lee’s hand shook as he filled the delicate cups. He drank his down in one
gulp. “Don’t you see?” he cried. “The American Standard translation orders
men to triumph over sin, and you can call sin ignorance. The King James
translation makes a promise in ‘Thou shalt,’ meaning that men will surely
triumph over sin. But the Hebrew word, the word timshel—‘Thou
mayest’—that gives a choice. It might be the most important word in the
world. That says the way is open. That throws it right back on a man. For if
‘Thou mayest’—it is also true that ‘Thou mayest not.’ Don’t you see?” </p><p>“Yes, I see. I do see. But you do not believe this is divine law. Why do you
feel its importance?” </p><p>“Ah!” said Lee. “I’ve wanted to tell you this for a long time. I even
anticipated your questions and I am well prepared. Any writing which has
influenced the thinking and the lives of innumerable people is important.
Now, there are many millions in their sects and churches who feel the order,
‘Do thou,’ and throw their weight into obedience. And there are millions
more who feel predestination in ‘Thou shalt.’ Nothing they may do can
interfere with what will be. But “Thou mayest’! Why, that makes a man
great, that gives him stature with the gods, for in his weakness and his filth
and his murder of his brother he has still the great choice. He can choose his
course and fight it through and win.” Lee’s voice was a chant of triumph. </p><p>Adam said, “Do you believe that, Lee?” </p><p>“Yes, I do. Yes, I do. It is easy out of laziness, out of weakness, to throw
oneself into the lap of deity, saying, ‘I couldn’t help it; the way was set.’
But think of the glory of the choice! That makes a man a man. A cat has no
choice, a bee must make honey. There’s no godliness there. And do you
know, those old gentlemen who were sliding gently down to death are too
interested to die now?” </p><p>Adam said, “Do you mean these Chinese men believe the Old Testament?” </p><p>Lee said, “These old men believe a true story, and they know a true story
when they hear it. They are critics of truth. They know that these sixteen
verses are a history of humankind in any age or culture or race. They do not
believe a man writes fifteen and three-quarter verses of truth and tells a lie
with one verb. Confucius tells men how they should live to have good and
successful lives. But this—this is a ladder to climb to the stars.” Lee’s eyes
shone. “You can never lose that. It cuts the feet from under weakness and
cowardliness and laziness.” </p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-81145839893032530852023-06-02T12:15:00.002+03:002023-06-02T12:15:42.186+03:00nimicuri sau the futility of life III <p> Am mai mîzgălit despre asta <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2016/03/the-utility-of-life-sau-existentialism.html" target="_blank">acum niște ani</a>, dar mi-a trecut prin minte mai des de-atît. Mă preocupă mult găsirea de sensuri. Mai mult decît mi-aș dori. Ce înseamnă viața? Care este scopul ei? Ce înseamnă să trăiești? Mai putem noi face acest lucru într-un mod <i>autentic </i>sau e ca pe social media?</p><p>Nu cred că voi putea vreodată - sau prea curînd - să ajung la un consens sau la o concluzie. Să spun, gata, am aflat care-i sensul vieții, de acum pot să mă ocup de altceva. Ca un soi de DIY project. După care să fac o masă din paleți din lemn! </p><p>Mai onest ar fi să tragem o concluzie cînd ne aflăm mai aproape de final. Iar concluzia aceea să nu fie ca o sentință definitivă, ci ca o părere mai mult sau mai puțin avizată. Ca o postare pe Facebook, care atrage sau nu Like-uri. </p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-23839588230444686302023-04-19T09:15:00.000+03:002023-04-19T09:15:42.520+03:00spirală<p> te trezești. faci cafeaua, </p><p>bei cafeaua făcînd planuri</p><p>nu-ți ies. </p><p>cafeaua-ți iese. </p><p>mănînci, pleci. te duci la muncă. </p><p>conduci. ești singur în mașină. dai muzica la maxim, ce contează ce se aude afară! „după mine, potopul”, cum nu zicea geo bogza. </p><p>stai. lucrezi. abia aştepți să se termine. </p><p>se termină. </p><p>te duci la lidl. cumperi. te-ntorci. gătești. mănînci. </p><p>faci sau nu curat. </p><p>te uiți la tv. dai scroll, desigur. non-stop scroll</p><p>consumi.</p><p>exiști? </p><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-8678088574421313162023-04-18T16:25:00.002+03:002023-04-18T16:27:26.367+03:00Simfonia mută <p> „Trăim într-un univers schizoid, bîntuit de tot felul de orgolii și perversiuni. Trăim într-o halucinație.” - <i>Simfonia mută, </i>Nichita Danilov </p><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6OvQtSCzLIsDecftFh06DNODy6jzku7sbdiuvE1Nys28fsa55kxgv_vWFNO2WcjPI7pOOx2VLmlP__JvQz6xs4RFgOdozWx1lYH6bAbC6kSJGYe-LSf2x1kRrQSjXjCgZPZwAPillAYHXrhfDWd2_mCz-tm8XTgU56d2BBTnf3FaRb5fSg5kjErgAlw/s830/simfonia%20muta.jpg"><img border="0" data-original-height="830" data-original-width="548" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6OvQtSCzLIsDecftFh06DNODy6jzku7sbdiuvE1Nys28fsa55kxgv_vWFNO2WcjPI7pOOx2VLmlP__JvQz6xs4RFgOdozWx1lYH6bAbC6kSJGYe-LSf2x1kRrQSjXjCgZPZwAPillAYHXrhfDWd2_mCz-tm8XTgU56d2BBTnf3FaRb5fSg5kjErgAlw/w422-h640/simfonia%20muta.jpg" width="422" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;">Cartea asta de nuvele-i ca o halucinație. Pornind de la coperta frumoasă și plină de înțelesuri ascunse și trecînd prin poveștile închistate, absurde, stranii, nefirești ale personajelor, la care se adaugă liricitatea frazei, <i>Simfonia mută </i>este o apologie a vieții postmoderne. „Tineri măcinați de <i>spleen</i>”, particula lui Dumnezeu, Urmuz, problemele existențiale, <i>Băutoarea de absint</i> a lui Picasso, Stephen Hawking „stînd în căruciorul său de invalid, strîngînd la piept un buchet de găuri negre”, Beethoven în versiune rock, tocurile insipide, IS 23 WKS, dealul Copoului, răsăritul asemănat cu o „proteză abandonată de un pensionar într-un pahar de apă pus pe noptieră”, toate acestea constituie <b>poemul suprarealist</b> propus de Nichita Danilov. Cartea este ca o joacă, un experiment dadaist, un vis; pe alocuri simți că nu ai de ce să te agăți, totul fiind prea abscons; e ca o bîjbîială pe tema găsirii sensului vieții, tentativa (sau tentația?!) de a găsi sensul avînd mereu loc în cel mai confuz, obscur, delirant cadru cu putință. Astfel, <i>Simfonia mută</i> devine un exponat al picturii metafizice propusă de Giorgio de Chirico (pictor de altfel menționat în mai multe rînduri în carte):</p><p style="text-align: justify;"><span> „Între timp, la colț se aprinseseră felinarele. Lîngă stîlp, am văzut o femeie ce-și deșira fața ca pe un <span> </span><span> </span>ciorap. Cîinele se apropie tiptil de ea și, ridicînd elegant piciorul dindărăt, îmbrăcat în pantaloni de <span> </span><span> </span>pijama, urină pe rochia ei de catifea. Femeia scoase un țipăt și trupul ei se sparse în bucăți. O lumină <span> </span>densă, tăiată în fîșii, se scurgea din cer, amestecată cu litere.”</span><br /></p><br /><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6Q1n3vPMKuGSMQr4I0fdVk8Q3IZKcRLuEoxFuaHgXA1JP_kxsr_ALpeilVu7Xc-fjG65BJy52ZJe5DBc6X6PQQJtC3I7ofqnAZ3KR9LE2EqPEtEqGHZ_o5OfvL9ZWcJC66QRMI0YuEXJyII-FCJcmGPjJMczUCskR566J1cv-yPS2c6it5BFcTkxL2g/s713/chirico.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="713" data-original-width="672" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6Q1n3vPMKuGSMQr4I0fdVk8Q3IZKcRLuEoxFuaHgXA1JP_kxsr_ALpeilVu7Xc-fjG65BJy52ZJe5DBc6X6PQQJtC3I7ofqnAZ3KR9LE2EqPEtEqGHZ_o5OfvL9ZWcJC66QRMI0YuEXJyII-FCJcmGPjJMczUCskR566J1cv-yPS2c6it5BFcTkxL2g/w605-h640/chirico.jpg" width="605" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Giorgio de Chirico - <a href="https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/arte-vizuale/giorgio-de-chirico-nietzsche-pictura-metafizica-632124.html" target="_blank">„Nietzsche - pictura metafizică și arta suprarealistă”</a>, <i>Dilema veche</i> </td></tr></tbody></table><br /><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-60898111183115419352023-03-18T19:14:00.003+02:002023-03-18T19:21:12.450+02:00Nimic nou pe frontul de vest in AltIasul meu<p style="text-align: justify;"></p><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMPyi_Ugd7hbGGPd4YIGl273mNSlYS4mNFSRynAbEQXrd3fHuAm6AZgqDkk9PXWchmyXfl5waAdYPxuvLn1KKksEscxnzUMNCVR-rr9RYzNY1QirSWcFVX_ps6E2ZMqvJ151sUZyhQ0Hiin7V0jzI0cfc27BvYapXxsGdCcpgsssYRg9DeflS2QwTbeg/s766/Screenshot%202023-03-18%20191907.jpg" imageanchor="1"><img border="0" data-original-height="554" data-original-width="766" height="462" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMPyi_Ugd7hbGGPd4YIGl273mNSlYS4mNFSRynAbEQXrd3fHuAm6AZgqDkk9PXWchmyXfl5waAdYPxuvLn1KKksEscxnzUMNCVR-rr9RYzNY1QirSWcFVX_ps6E2ZMqvJ151sUZyhQ0Hiin7V0jzI0cfc27BvYapXxsGdCcpgsssYRg9DeflS2QwTbeg/w640-h462/Screenshot%202023-03-18%20191907.jpg" width="640" /></a></div><br /> <p></p><p style="text-align: justify;">Mi-a plăcut filmul lui Edward Berger. Mie și altora deopotrivă, motiv pentru care a și cîștigat un Oscar. Nu rețin la ce categorie pentru că oricum am ieșit un pic supărată din toată povestea asta cu Oscarurile din moment ce <i><a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2023/02/the-banshees-of-inisherin.html" target="_blank">The Banshees of Inisherin</a></i>, unul dintre cele mai frumoase, simple și profunde filme pe care le-am văzut în ultima vreme, nu a luat nimic. </p><p style="text-align: justify;">Filme cu și despre război există. Unele bune, altele mai puțin. Ba de mai bine de un de zile vedem unul zi de zi la știri, lucru care ne-a făcut cumva imuni. </p><p style="text-align: justify;">Cărți cu și despre război există. Unele bune, altele mai puțin. Am citit cartea lui Remarque la scurt timp după ce am citit <i>Slaughterhouse-Five</i> a lui Kurt Vonnegut și, fiind încă sub magia scriiturii lui Vonnegut, n-am putut să nu le compar și să nu privesc pieziș <i>Nimic nou pe frontul de vest</i>. </p><p style="text-align: justify;">Acum că am văzut recent filmul lui Berger, cred că aș privi cu alți ochi cartea lui Remarque și aș scrie o altfel de recenzie. Totuși, mai jos las textul pe care l-am scris în 2013 pe AltIași, încîntată peste măsură, cum spuneam, de Vonnegut: </p><p style="text-align: justify;"><br /></p><p class="MsoNormal">Nimic nou pe frontul de vest<o:p></o:p></p><p class="MsoNormal"><br /></p><p class="MsoNormal">Cartea lui Erich Maria Remarque este foarte apreciata, fiind
considerata drept una dintre cele mai importante carti din literatura
universala ce trateaza tema razboiului, desi, in definitiv, acum nu spune nimic
nou. Ca viata e grea si nedreapta, stim cu totii deja. Ca sintem capabili de
multa violenta ori ca anumite situatii pot scoate la iveala fiara din noi, si
asta stim deja. Ca razboiul, aceasta inventie absurda a omului, dezumanizeaza
si scuza orice, si acesta este un fapt stiut, precum si cel ca soldatii din
transee nu sint niciodata cei care trebuie sa se razboiasca. Sint lucruri
stiute. De unii chiar traite. De altii doar auzite. Oricum, sint lucruri scrise
deja de multi autori.</p><p class="MsoNormal"><br /></p><p class="MsoNormal">Remarque le-a trait, fiind inrolat in armata la doar 18 ani,
si le-a povestit in 1929 (an in care Hemingway a publicat Adio, arme), cind a
aparut romanul Nimic nou pe frontul de vest. Cartea s-a bucurat de succes,
fiind apreciata tocmai pentru ca era una dintre primele carti ce vorbeau despre
adevarata fata a razboiului, venind in contradictie cu scriitura propagandista
de pina atunci.<o:p></o:p></p><p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p><p class="MsoNormal">Astfel, la aproape un deceniu dupa terminarea Primului
Razboi Mondial, Erich Maria Remarque a indraznit sa publice o carte despre
ororile razboiului si despre generatia lui – a soldatilor trimisi pe front la
18 ani, poate si mai devreme, care cresc, se maturizeaza si se formeaza intr-un
spatiu si timp atit de violente. Despre niste tineri care, dupa ce vreme de
patru ani au invatat sa ucida, se intorc dupa razboi la nimic si devin niste
inadaptati. Fireste, cei putini care apuca sa se intoarca.<o:p></o:p></p><p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p><p class="MsoNormal">Paul Baumer, Albert Korpp, Fredrich Muller si Haie Westhus
sint exponentii generatiei lor: niste baietandri de 18-19 ani ce devin, peste
noapte, soldati. Baietandri pe care razboiul si realitatea crunta ii schimba.
Baietandri care lupta nu dintr-un patriotism inaltator, ci pentru ca asa
trebuie. Pentru ca altfel ar fi ucisi. Baietandri care devin animalele speriate
ce fug care incotro pe un cimp animat de fulgere si trasnete. Sau, in acest
caz, de sunetul obuzelor: „Razboiul ne-a stricat, nu mai sintem buni de nimic.
[...] Nu mai sintem tineri. Nu mai vrem sa cucerim lumea. Sintem niste fugari.
Fugim de noi insine. De viata noastra. Aveam optsprezece ani si incepeam sa
iubim lumea si existenta; dar a trebuit sa le impuscam. Primul obuz care a
explodat ne-a lovit in inima.”<o:p></o:p></p><p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p><p class="MsoNormal">La inceput ei sint niste copii aterizati pe front, care o
data ce dezbraca uniforma voluminoasa si grea redevin niste baietandri cu
picioare subtiri si fara prea multa putere: „Ma uit la cizmele mele. Sint mari
si butucanoase, cu pantalonii viriti inauntru; cind stai in picioare, pari gras
si voinic in burlanele astea. Dar cind ne ducem la scaldat si ne dezbracam,
avem deodata iarasi picioare subtiri si umeri ingusti. Atunci nu mai sintem
soldati, ci aproape baietandri; n-ai zice ca putem cara ranite.” Spre sfirsitul
romanului, insa, dupa ce au fost macinati de atita moarte, ei devin in primul
rind soldati, uitind sa mai fie oameni: „Sintem soldati si numai dupa aceea,
intr-un mod bizar si oarecum rusinos, indivizi”. <o:p></o:p></p><p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p><p class="MsoNormal">Desi lumea fictionala ilustrata de Erich Maria Remarque este
una cit se poate de realista si de posibila, desi autorul reuseste sa surprinda
destul de bine trairile interioare ale protagonistului, totusi, cartii ii
lipseste ceva. Mai precis, profunzimea si stilul original care sa ii
individualizeze scriitura lui Remarque. Astazi este doar o alta poveste despre
razboi. Una care spune lucruri pe care noi le stim deja. Si le-am aflat de la
altii care le-au spus mai frumos. Mai puternic.<o:p></o:p></p><p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p><p style="text-align: justify;">
</p><p class="MsoNormal">Articol scris de Simona Lozovschi | Lun, 25/11/2013 -
21:13 <a href="http://www.altiasi.ro/carte/nimic-nou-pe-frontul-de-vest">http://www.altiasi.ro/carte/nimic-nou-pe-frontul-de-vest</a><o:p></o:p></p><p style="text-align: justify;"><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-82244058066901014592023-02-27T13:43:00.000+02:002023-02-27T13:43:20.611+02:00The Banshees of Inisherin<p>Despair. Connections. <i>Niceness</i>. Loss. Sufferance. This is what Martin McDonagh's new film is all about. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/uRu3zLOJN2c" width="320" youtube-src-id="uRu3zLOJN2c"></iframe></div><br /><p><i>The Banshees of Inisherin</i> (2022) is a wonderful depiction of h u m a n n e s s. It comprises all the fears and needs one might have as well as all the self-imposed constraints. </p><p>To live, to genuinely live, means to dare break out of the cage. And to dare trust the others. At least this is the takeaway from Martin McDonagh's film, whose fan I've apparently been without knowing so.</p><p>I love the idea of the movie, the actors, the scenery, the brown ale and the music. But most of all I love the script & the realisation that Martin McDonagh is responsible for another movie that I adored, <i>Three Billboards Outside Ebbing, Missouri</i> (2017).</p><p>For those of you that watched <i>The Banshees of Inisherin</i>, I hope you'll take pleasure in reading the following lines, part of my favourite scene in the movie. </p><ul class="ipl-zebra-list list" style="background-color: white; border-collapse: collapse; box-sizing: border-box; clear: both; color: #333333; font-family: Verdana, Arial, sans-serif; font-size: 13px; list-style-type: none; margin: 0px; padding-left: 0px; width: 620.667px;"><li class="ipl-zebra-list__item quote soda" style="background-color: #fbfbfb; border: 1px solid rgb(255, 255, 255); box-sizing: border-box; line-height: 18.2px; margin: 0px; padding: 0.9rem 0.7rem;"><div class="sodatext" style="box-sizing: border-box; margin-bottom: 0px; padding: 8px 12px 0px;"><p style="box-sizing: border-box; line-height: 18.2px; margin: 0px 0px 0.3em; padding: 0px;"><span class="character" style="box-sizing: border-box; font-weight: bold;"><a href="https://m.imdb.com/name/nm0268199/?ref_=m_tt_ch" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #136cb2; text-decoration-line: none;">Pádraic Súilleabháin </a>: </span><span class="fine" style="box-sizing: border-box; font-style: italic;">[bursting into Colm's house] </span>How are ya, fatty? Dancing with your dog, is it? Well who else is gonna dance with ya? Your poor dog has no say in the matter. And if you're too rude to be offering me a seat, I'll be taking one of me own accord!</p><p style="box-sizing: border-box; line-height: 18.2px; margin: 0px 0px 0.3em; padding: 0px;"><span class="character" style="box-sizing: border-box; font-weight: bold;"><a href="https://m.imdb.com/name/nm0268199/?ref_=m_tt_ch" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #136cb2; text-decoration-line: none;">Pádraic Súilleabháin </a>: </span><span class="fine" style="box-sizing: border-box; font-style: italic;">[sits] </span>How's that for an old hello?</p><p style="box-sizing: border-box; line-height: 18.2px; margin: 0px 0px 0.3em; padding: 0px;"><span class="character" style="box-sizing: border-box; font-weight: bold;"><a href="https://m.imdb.com/name/nm0322407/?ref_=m_tt_ch" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #136cb2; text-decoration-line: none;">Colm Doherty </a>: </span>Have you gone fecking mental?</p><p style="box-sizing: border-box; line-height: 18.2px; margin: 0px 0px 0.3em; padding: 0px;"><span class="character" style="box-sizing: border-box; font-weight: bold;"><a href="https://m.imdb.com/name/nm0268199/?ref_=m_tt_ch" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #136cb2; text-decoration-line: none;">Pádraic Súilleabháin </a>: </span>Have I gone fecking mental? No I haven't gone fecking mental. Not only have I not gone fecking mental, but I have got ten fingers to prove I'm not fecking mental. How many fingers have you got to prove you're not fecking mental?</p><p style="box-sizing: border-box; line-height: 18.2px; margin: 0px 0px 0.3em; padding: 0px;"><span class="character" style="box-sizing: border-box; font-weight: bold;"><a href="https://m.imdb.com/name/nm0322407/?ref_=m_tt_ch" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #136cb2; text-decoration-line: none;">Colm Doherty </a>: </span>Nine fingers.</p><p style="box-sizing: border-box; line-height: 18.2px; margin: 0px 0px 0.3em; padding: 0px;"><span class="character" style="box-sizing: border-box; font-weight: bold;"><a href="https://m.imdb.com/name/nm0268199/?ref_=m_tt_ch" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #136cb2; text-decoration-line: none;">Pádraic Súilleabháin </a>: </span>Nine fingers is the epitome of mental.</p></div></li></ul>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-5314989750094440712023-02-13T16:10:00.000+02:002023-02-13T16:10:04.881+02:00Life, the old conundrum <p></p><div style="text-align: justify;">Life, one of the most difficult conundrums. The toughest riddle of them all. At least for an atheist like myself. </div><div style="text-align: justify;">What I've learnt, from all the sources that I could find (people, relationships - family, friends, students & dogs -, disappointments, the Arts, fortunate occurrences), is that life is all about living. This is it. No other secret. Yet understanding what <i>living </i>implies is difficult. <i> </i></div><div style="text-align: justify;">L i v i n g means finding joy and beauty in the things and people that surround you. It means enjoying the passage of time and transforming moments into meaningful experiences. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGaQJKaL7_dg1x6uUhaqOEunc42mSbNarHWQXOJjd4OS1imSXO9Rq9Ye_0byKdtl5fTlI6KlUGnV0pMehPzhxZHe1uWNvK3w7upAz6xiKz3mwGC3_bl-QxN3c2sGpFM3q1jbmSg69XlO9T-sfwckKE2fiqL0TRTC_3vhB4d4TSRV22Kf1kJqEzRG2v9w/s2048/327077166_878096680192158_6443176852402562110_n.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGaQJKaL7_dg1x6uUhaqOEunc42mSbNarHWQXOJjd4OS1imSXO9Rq9Ye_0byKdtl5fTlI6KlUGnV0pMehPzhxZHe1uWNvK3w7upAz6xiKz3mwGC3_bl-QxN3c2sGpFM3q1jbmSg69XlO9T-sfwckKE2fiqL0TRTC_3vhB4d4TSRV22Kf1kJqEzRG2v9w/w640-h480/327077166_878096680192158_6443176852402562110_n.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Foto de Irina Cara - <a href="https://www.facebook.com/groups/romaniasalbatica/permalink/6166991809986600 " target="_blank">Romania Salbatica</a>, Facebook Group</td></tr></tbody></table><br /><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-42701684033108475852023-01-24T22:38:00.004+02:002023-01-27T12:31:41.017+02:00Iar dimineata vor veni rusii <p style="text-align: justify;">„Dragii mei, v-a rămas numai o noapte în care puteți să faceți<span> </span>ce doriți sau ce n-ați mai făcut, o singură noapte, iar dimineața vor veni rușii...” </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiStwwuAKLhhOZvopiyw5oUaOmqstUOfGdZvnH4dkkAgyLxtP0THQ43YNtnMbvntRMMUIOdhqvaKjHnlAEiv2SX5tPxH1Mi14itACJ9qQ9UK3ZIa1C5Puj5RKzstWxLBdv-BwUF4XDI3H5f0_hiXozcljrB6hwzVxZ8DvlLmvUJ9zAoJIomTSvJ495wqQ/s599/Screenshot%202023-01-24%20194841.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="599" data-original-width="397" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiStwwuAKLhhOZvopiyw5oUaOmqstUOfGdZvnH4dkkAgyLxtP0THQ43YNtnMbvntRMMUIOdhqvaKjHnlAEiv2SX5tPxH1Mi14itACJ9qQ9UK3ZIa1C5Puj5RKzstWxLBdv-BwUF4XDI3H5f0_hiXozcljrB6hwzVxZ8DvlLmvUJ9zAoJIomTSvJ495wqQ/w265-h400/Screenshot%202023-01-24%20194841.jpg" width="265" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;">Scoasă din context, cartea este despre viață și supraviețuire. Este despre oameni simpli care se străduiesc să existe în ciuda a tot. Marcel Pulbere, Boris Aurelovici, Nicanor Turturică, bufetiera vădană Raia, Blina, Valentina Covrigaru, septuagenarul Vitali Petrovici Varennița ș.a., cu numele lor amuzante și destinele complicate, deși par uneori să fie exponatele unui muzeu de miniaturi, sînt, de fapt, oameni simpli, ca mine și ca tine. Sînt colegii, prietenii și vecinii noștri. Îi cunoaștem mai bine decît ne dorim. Am fost martori la viețile lor. Ba chiar le-am și trăit. </p><p style="text-align: justify;">În 2018 am citit <i>Înainte să moară Brejnev </i>și am notat <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2018/07/vonnegut-mohair-si-uzina.html" target="_blank">atunci</a> că „este o carte <span style="text-align: justify;">despre viata dezgolita de patetic; viata pusa fata in fata cu imaginea ei in oglinda, iar Iulian Ciocan este un scriitor onest, proaspat, care nu isi amageste cititorii oferindu-le finaluri fericite in care acestia sa isi poata uita propriile vieti anoste si pline de automatisme</span>”. </p><p style="text-align: justify;"><i>Iar dimineața vor veni rușii</i> se înscrie pe aceeași linie, a vieții dezgolite de emfază - „Raia îi deschise ușa într-un halat de baie, mirosind a săpun anticelulitic, se agăță de gîtul lui, îl sărută pasional și-l îmbie spre patul imens care ocupa o jumătate din cameră”. </p><p style="text-align: justify;">Avem și în acest roman împletiri de planuri narative. Pe de o parte, există lumea lui Marcel Pulbere, tînărul absolvent al Facultății de Filologie din Brașov (alter ego al autorului?!), care în vara anului 1995 se întoarce în „Chișinăul devorat de o tranziție nemiloasă” și se chinuie să-și găsească un rost. Încearcă orice, de la bișniță cu conserve de pește și reporter pînă la bibliotecar și profesor, tot timpul visînd să-și publice romanul despre o Republica Moldova din viitor (iunie 2020) invadată de Transnistria. </p><p style="text-align: justify;">Pe de altă parte, există, grație lui Marcel Pulbere, și lumea profesorului de latină Nicanor Turturică, care, la 60 de ani, se trezește într-o bună zi (25 iunie 2020) să afle că „am sfeclit-o, Nicanor! Transnistria a invadat ieri Moldova. Tancurile rusești au intrat în Anenii Noi, iar armata moldovenească nu-i în stare să le oprească.” și, nereușind să fugă în România din pricina pașaportului expirat, devine victima invadatorilor. </p><p style="text-align: justify;">Pe parcursul romanului cele două planuri alternează și aflăm gradual că profesorul sexagenar pasionat de șah online este protagonistul romanului lui Marcel Pulbere. Nicanor va fi prins și „judecat” de invadatori din cauza pașaportului românesc și a afinității lui pentru Occident, deci pentru inamici, iar Marcel va fi judecat și acuzat că romanul său „conține îndemnuri clare la uzurparea puterii de stat”. </p><p style="text-align: justify;">Finalul este deschis, dar aproape că nici nu mai contează ce se întîmplă cu personajele care populează romanul întrucît <i>Iar dimineața vor veni rușii</i> nu este povestea unui Marcel sau a unui Nicanor, ci a unei întregi generații. </p><p style="text-align: justify;">Plasată în context, cartea lui Iulian Ciocan a apărut în 2015, la scurt timp deci după EuroMaidan, anexarea Crimeii de către Rusia și războiul din Donbas. Distopia imaginată de Marcel Pulbere era nu o născocire a vreunui scriitoraș plictisit, ci posibilă. </p><p style="text-align: justify;">Din păcate, așa cum istoria trăită ne-o arată, distopia a devenit realitate. Pentru noi, e realitatea de la televizor. Ne uităm la acest război ilegitim, vulgar și abject de aproape un an de zile, mulțumindu-i pe ascuns dumnezeului nostru că nu sîntem noi. Pentru alții însă, dumnezeu a dezertat. </p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-39503386452324320862023-01-14T16:44:00.000+02:002023-01-14T16:44:24.923+02:00Filme - 2022<p style="text-align: justify;"> Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în 2022 este <i>Il buco</i> (2021) - Michelangelo Frammartino. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/tSESIvz2888" width="320" youtube-src-id="tSESIvz2888"></iframe></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><p style="text-align: justify;">Am avut norocul să văd această bijuterie de film la cinematograf și să mă las captivată de fiecare imagine și fiecare sunet. Este un film aproape mut, în care doar natura, viața și păstorul <i>vorbesc</i>. Și o fac mai sincer și mai profund ca orice altceva. Cîntecul și chipul păstorului pot fi văzute ca personaje de sine stătătoare sau, cum scrie Peter Bradshaw în recenzia minunată și foarte frumos intitulată „<i>Il Buco </i>review - a wordless search for meaning at the bottom of an Italian abyss” din <i><a href="https://www.theguardian.com/film/2022/jun/07/il-buco-review-a-wordless-search-for-meaning-at-the-bottom-of-an-italian-abyss" target="_blank">The Guardian</a>, </i>microcosmosuri. </p><p style="text-align: justify;">Filmul invită la reflecție. E o călătorie în adîncuri. Ale tale. Dacă nu ești pregătit pentru asta, nu știu cu ce pleci de la film. Ai putea încerca altceva. Poate <i>Alcarras </i>(2022) - Carla Simon - un film despre viață, familie, piersici și TikTok:</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/av7xGRiXe0M" width="320" youtube-src-id="av7xGRiXe0M"></iframe></div><br /><p style="text-align: justify;">Sau poate chiar <i>The Humans </i>(2021) - Stephen Karam -, o dramă despre oameni și viața de familie și pe care îl găsești pe Hbo. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/dp3Whb77eXc" width="320" youtube-src-id="dp3Whb77eXc"></iframe></div><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;">Iar dacă nici asta nu e bun, am auzit că a apărut Avatar 2. O fi și ăsta despre ceva. Dacă îl vezi și afli secretul, zi-mi și mie. </p><p><br /></p><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-63352862618650353202022-12-29T19:01:00.005+02:002023-03-18T19:29:46.449+02:00Hai să numărăm cărțile (2022)<p>La final de an începem să numărăm. Geamurile spălate, covoarele bătute, sarmalele din oală, excursiile, avutul din vistierie, cumpărăturile returnate, check-in-urile, oamenii, filmele, piesele de teatru, etc. Orice ne aduce fericire sau iluzia ei. </p><p>De mulți ani încoace eu număr (și) cărțile, iar statistica de pe <a href="https://www.goodreads.com/user/year_in_books/2022" target="_blank">goodreads</a> îmi vine în ajutor de fiecare dată. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3ZwphX6hwmYU35Lb4b9x3B9LPdVNRam-pZf2vLWaL8NS8Wf21b7zEbOxtdsPhflvtzfwvAqsP9T1UgYcBx90ytzscnrbFsQkrzNtHozGUkmsUzB8WZHVU8s1vSKNS97K8xoaayILAaIT5qylgRhCUP2RyaKuI21x2rdy3tfKvP74DWTx3o-WklEzxGw/s784/2022%20in%20carti.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="784" data-original-width="631" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3ZwphX6hwmYU35Lb4b9x3B9LPdVNRam-pZf2vLWaL8NS8Wf21b7zEbOxtdsPhflvtzfwvAqsP9T1UgYcBx90ytzscnrbFsQkrzNtHozGUkmsUzB8WZHVU8s1vSKNS97K8xoaayILAaIT5qylgRhCUP2RyaKuI21x2rdy3tfKvP74DWTx3o-WklEzxGw/w516-h640/2022%20in%20carti.jpg" width="516" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p>2022 în materie de cărți include multe întîmplări frumoase și coincidențe:</p><p>1. George Orwell, <i>Nineteen Eighty-Four</i>. Mi-am început anul, se pare, cu una dintre cele mai cunoscute cărți. Știam, evident, ce urma să găsesc în paginile ei. Totuși, am fost surprinsă plăcut și de alte momente pe lîngă cele arhicunoscute, motiv pentru care le-am și împărtășit pe blog. Am scris, astfel, despre <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/01/when-chocolate-means-survival.html" target="_blank">ciocolata ca mijloc de supraviețuire</a> și despre <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/01/at-end-of-it-she-was-still-singing.html" target="_blank">feminitatea</a> din <i>1984</i>. Altfel spus, "<span style="text-align: justify;">the epitome of womanhood. The epitome of Life. `The obliteration of the Self` - as the protagonist himself put it, but in a different context - OR, on the contrary, the acceptance of the Self with all it comes. </span><span style="text-align: justify;">There is beauty in the mundane. Beauty in chores & supermarket visits. Beauty in sacrifice & in the lack of freedom.</span>"</p><p>2. Gabriela Adameșteanu et al, <i>Literatura la feminim. O antologie </i>este genul de carte pe care nu aș fi cumpărat-o niciodată și care a ajuns la mine complet întîmplător. Am devorat-o, din motivele greșite însă, și am și scris un <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/01/priveste-te-e-primavara.html" target="_blank">text atipic pe blog</a>. </p><p>3. Paul Auster, <i>4321. </i>Citești, trăiești, iubești. Îți duci traiul cel de toate zilele. Îmbătrînești. Se sedimentează relațiile, sentimentele, preferințele. Crezi că le-ai văzut pe toate, că ai stabilit tot și că nimic nu te mai poate surprinde. Și-apoi dai peste o carte ca <i>4321</i>. Și totul se răstoarnă. </p><p>4. Jon Kalman Stefansson, <i>Inima omului</i>. Simt că tot ce scrie autorul acesta e pentru mine și deci vibrez la fiecare cuvînt, propoziție și paragraf. </p><p><a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2021/12/lecturile-mele-din-2021.html" target="_blank">Cu altă ocazie</a> am comparat trilogia cu o sticlă de vin bun pe care-o ții pentru ocazii speciale, exact cum am făcut eu cu <i>Între cer și pămînt</i>, <i>Tristețea îngerilor</i> și <i>Inima omului</i>. <i> </i></p><p>5. Narine Abgarian, <i>Din cer au căzut trei mere</i>. Am ajuns întîmplător la această carte, cu o curiozitate și îndoială la fel de mari. Mi-a plăcut, <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/03/trei-mere-si-un-paun-alb.html" target="_blank">am scris</a> și am închis cercul ascultînd-o pe scriitoare live la Filit. </p><p>6. Aglaja Veteranyi<i>, De ce fierbe copilul în mămăligă</i> - o ciudățenie de carte, perfect de înțeles însă. </p><p>7. Nora Iuga, <i>Hipodrom</i>. Oriunde ai găsi-o, Nora e de fapt o poezie despre libertate, feminitate și senzualism. Nici nu aveam cum să nu <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/05/nora-iuga-n-hipodrom.html" target="_blank">mîzgălesc pe blog</a> ceva despre cartea asta! </p><p>8. Kenzaburo Oe, <i>O experiență personală</i> - o carte care mi-a plăcut mult și la care am ajuns din întîmplare. Am găsit-o în Sibiu, în apartamentul unde eram cazați și am abandonat ce aveam eu atunci la mine pentru ea. Mi-a plăcut, mi-a dat o lecție despre viață și egoism, <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/04/vina.html" target="_blank">am scris</a> și știu că trebuie să mai citesc ceva de acest autor. </p><p>9. Jose Saramago, <i>Cain</i>. Nu se compară cu <i>Eseu despre orbire</i> sau cu <i>Intermitențele morții</i>, însă la finalul zilei e o carte de Saramago.</p><p>10. Malcom Bradbury, <i>The History Man</i> - e genul de carte interesantă pe moment, despre care însă uiți ulterior. Îmi mai amintesc, totuși, despre personajul principal al cărții și despre unele idei formulate de el. </p><p>11. Dan Lungu, <i>Sînt o babă comunistă. </i>Pe scurt, nu. </p><p>12. Ernesto Sabato, <i>Tunelul. </i>Mărturisesc: stilul lui nu pare să fie pentru mine! Acum cîțiva ani am renunțat la <i>Despre eroi și morminte</i>, promițîndu-mi atunci că mă voi întoarce și că îi voi mai da o șansă. Cartea încă e în bibliotecă, neatinsă. </p><p>13. Guzel Iahina, <i>Zuleiha deschide ochii</i>. Am citit cartea cu aceeași relaxare cu care te uiți la un film, complet întîmplător, într-o seară obișnuită în care s-a nimerit să ai niște ore libere. Și e genul de film care nu are alt scop decît să te relaxeze. Povestea nu rămîne cu tine mult timp după ce ai înschis televizorul; nu te gîndești îndelung, nu te frămînți. Nimic din toate acestea. Ceea ce nu e rău. </p><p>Ce-am păstrat din carte este propoziția „Nu-i fericită, nici vorbă. Dar îi e bine.” și, deci, că fericirea nu e un scop. Sau, cum scriam în recenzia la cartea aceasta, „<span style="text-align: justify;">nu trebuie să fii fericit ca să îți fie bine. Și deci să nu te simți vinovat dacă nu îți iese treaba cu rozul și fericirea. Că viața nu-i ca pe Facebook.</span>” </p><p>14. Simone de Beauvoir, <i>Memoriile unei fete cuminți</i>. Viața și opera lui Simone de Beauvoir mă fascinează. Am citit cele două volume din <i>Al doilea sex</i> din scorță-n-scoarță cu o fascinație uriașă pentru mintea acestei femei. În <i>Memoriile unei fete cuminți</i> speram să aflu mai multe despre relația ei cu Sartre. Aparent, nu am citit volumul potrivit. </p><p>15. Yasmina Reza, <i>Fericiți cei fericiți</i>. Cam ca toate lucrurile frumoase, nu aveam așteptări cînd am pornit la drum. Ce-am găsit a fost o carte frumoasă despre relații. De cuplu, de prietenie, colegiale, între frați și surori, între părinți și copii, între tine și vînzătoarea de la chioșcul cu pîine etc. Tu cu ceilalți. Dar tu cu ceilalți înseamnă, de fapt, mereu tu cu tine. Este, deci, despre banalitatea și sacralitatea vieții obișnuite. A mea și-a ta. Și despre toată dragostea din lume care stă înghesuită în întrebarea obsesivă a mătușii bătrîne din povestirea lui Virginie Deruelle: „Vrei un pahar de suc de portocale?” </p><p>16. Raymond Carver, <i>Call if You Need Me</i>. Am primit cartea aceasta acum foarte mulți ani și mereu am citit pagini răzlețe din ea, temîndu-mă parcă s-o termin vreodată. Anul acesta am îndrăznit. </p><p>17. Norman Manea, <i>Fericirea obligatorie</i>. Ce-mi amintesc din carte e că mi-a fost greu s-o citesc. Au fost unele nuvele cu idei interesante, dar și altele aproape obscure. </p><p>18. Haruki Murakami, <i>Pădurea norvegiană</i>. </p><p> „- Sunt persoane care își pot deschide inima, altele care nu pot. Tu ești dintre cei care pot. Sau, ca să fiu cinstită, poți dacă vrei. </p><p>- Ce se întâmplă când omul își deschide inima? </p><p>Cu țigara între buze, Reiko și-a împreunat mâinile pe masă, gata-gata să bată din palme. </p><p>- Se face bine.” </p><p>Cum am scris și în <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/09/descoperire-intru-iubire.html" target="_blank">recenzia de pe blog</a>, dacă aș fi fost cu vreo 14 ani mai tînără, sigur ar fi fost cartea mea preferată. </p><p>19. Paul Auster, <i>Travels in the Scriptorium</i>. Pe mine Auster m-a cîștigat definitiv. Fără a avea amploarea și amplitudinea romanului <i>4321</i>, ideea cărții e minunată și m-am bucurat să îmi amintească de <i>Arhitectul</i> lui Cărtărescu. Pentru cîndva în 2023 am programat romanul <i>In the Country of Last Things</i>. </p><p>20. Gabriel Garcia Marquez, <i>Dragostea în vremea holerei</i>. Deși nu este <i>Un veac de singurătate</i>, tot merită citită. Am scrilejit <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/10/no-one-does-it-like-gabriel-garcia.html" target="_blank">aici</a> și despre ea ceva pe blog. </p><p>21. Fredrik Backman, <i>Un bărbat pe nume Ove</i>. Fără să aibă cine știe ce valoare literară, mi-a plăcut s-o citesc și să mă identific cu ursuzul Ove. </p><p>22. Geo Bogza, <i>O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil </i>este o carte grozavă ce <span style="text-align: justify;">conține reportaje și fragmente ridicate la rang de literatură. O literatură a vieții de zi cu zi, care impresionează prin simplitate, acuratețe și dramatism. </span></p><p><span style="text-align: justify;">23. Jon Kalman Stefansson, <i>Povestea Astei</i>. Pentru o tentativă de recenzie a cărții recomand <a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/11/povestea-asta-astei.html" target="_blank">blogul meu</a>, iar pentru ceva mai serios, <i><a href="https://citestema.ro/tainele-sufletului-raman-nedeslusite-despre-povestea-astei-de-jon-kalman-stefansson/">citestema.ro</a></i>. </span></p><p>24. Maya Angelou, <i>I Know Why The Caged Bird Sings</i>. Deși e de mult timp pe lista mea, abia anul acesta am reușit să parcurg primul volum din cele șapte autobiografice. Parcursul acestei femei este demn de ceea ce europenii privilegiați caută prin filme și cărți sub clișeul „the American dream”. </p><p>Deși m-a speriat prefața scrisă de Oprah Winfrey, am ajuns să citesc cartea ca în poza de mai jos, luîndu-mi o mulțime de notițe, pentru mine, dar și cu speranța să încropesc ceva pe blog. Nu am mai apucat însă, în parte pentru că au fost alte lucruri de rezolvat, în parte pentru că această carte cuprinde atît de multe idei încît nu am știut de unde să încep. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMowxqN894xGZHAIqSCnayjOxZJHqqPEfHciXD1rMy_iKtDpn-flpdJ4Q1AtVXe-iPeovipAaXAummKAvp81J0YUXI3cmZ1pi63V0R3Y6kT6TssIHTr81DoAGUG6bl_VODw-ovHpGkyt4iDJmBfQa_MjeKS-voLOpcFQksi9EQU8TTfkU-zxNt7GgudA/s2048/322127799_1363895514347701_2468005238854395226_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1151" data-original-width="2048" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMowxqN894xGZHAIqSCnayjOxZJHqqPEfHciXD1rMy_iKtDpn-flpdJ4Q1AtVXe-iPeovipAaXAummKAvp81J0YUXI3cmZ1pi63V0R3Y6kT6TssIHTr81DoAGUG6bl_VODw-ovHpGkyt4iDJmBfQa_MjeKS-voLOpcFQksi9EQU8TTfkU-zxNt7GgudA/w400-h225/322127799_1363895514347701_2468005238854395226_n.jpg" width="400" /></a></div><br /><p>25. Cinghiz Aitmatov, <i>O zi mai lungă decît veacul</i>. Bunicul meu obișnuia să ne spună povești ca să ne adoarmă pe mine și pe sor-mea la prînz. Era un foarte bun narator și reușea să îmi îndulcească revolta față de somnul de la prînz. Ascultam fascinate și curioase ori de cîte ori bunicul se punea pe inventat povești. Simt același sentiment de fiecare dată cînd îl citesc pe Aitmatov. </p><p>26. Ana Blandiana, <i>Variațiuni pe o temă dată</i>. Din cînd în cînd mă trezesc căutînd poezie. Dacă e să am vreun volum de poezii prin casă, nu îl finalizez, ci mai degrabă îl răsfoiesc atunci cînd mi-e sete de poezie. De data aceasta însă lucrurile au stat altfel. Mi-am acordat însă două luni pentru aceste o sută și ceva de pagini de dor. </p><p><br /></p><p>Trag linie. </p><p><br /></p><p>De departe, cartea mea preferată este <i>4321 </i>de Paul Auster. Tot ea mi-a oferit prilejul să scriu pe blog<a href="https://dealulcudor.blogspot.com/2022/02/the-human-being-is-masterpiece.html" target="_blank"> recenzia mea preferată</a> din 2022. M-au mai bucurat mult și Geo Bogza, Stefansson și Nora Iuga. Mi-au plăcut și Kenzaburo Oe & Yasmina Reza. </p><p>Spre final, mai am o listă mică de anunțat: cărțile la care am renunțat anul acesta sînt <i>An Astronaut's Guide to Life on Earth</i> (Chris Hadfield) și <i>Orașe de silabe</i>, Ana Blandiana. </p><br />dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-91406755634061790652022-11-13T19:08:00.010+02:002023-07-07T08:40:44.347+03:00Povestea asta a Astei<div><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> „Everything is falling, dear </span></div><div><span> Everything is wrong</span></div><div><span> It's just history repeating itself</span></div><div><span> And babe, you turn me on.” </span><br /></div><div><span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> - Nick Cave & The Bad Seeds </span><br /></span></div><div><span><br /></span></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;">Imaginează-ți că ai 30 și ceva de ani și că bei complet întîmplător o cană cu cicoare ani-lumină după ce ai băut una la fel, aproape întămplător și atunci, în universul cel mai intim al copilăriei tale. </div><div><div style="text-align: justify;">Imaginează-ți că mergi liniștit prin viață și că te lovește brusc în moalele capului și-a simțurilor o amintire atît de intensă încît te paralizează. </div><div style="text-align: justify;">Că îți duci rutina cea de toate zilele cînd, pe nesimțite, cineva-ceva îți amintește că exiști cu-adevărat. </div></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQab68Gfm90BaFDo7qI7MMFpco_g7nSFwrE2lHIh3dAh8YQKFvyIghigNR1FoNi5Xy895LXkgHK4nd-JQIOk0mqiwyW2-pn326W-JI4tUh0ScVe55qjoMy52ew2ZeinvGki-VDaImMKA2aVHrFVtdCY0Lt1gLO21-NSRY9kxpXErvreG7A0kmrNS95_Q/s593/story%20pictures.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="593" data-original-width="389" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQab68Gfm90BaFDo7qI7MMFpco_g7nSFwrE2lHIh3dAh8YQKFvyIghigNR1FoNi5Xy895LXkgHK4nd-JQIOk0mqiwyW2-pn326W-JI4tUh0ScVe55qjoMy52ew2ZeinvGki-VDaImMKA2aVHrFVtdCY0Lt1gLO21-NSRY9kxpXErvreG7A0kmrNS95_Q/w421-h640/story%20pictures.jpg" width="421" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div><div style="text-align: justify;">Povestea asta a Astei este despre toate astea plus mult mai mult și mult mai bine spus. E despre viață, deci despre moarte. E despre iubire și, deci, suferință. E, ca orice carte de-a lui Stefansson, despre frig, poezie și vin. </div><div style="text-align: justify;">Contrar celorlalte cărți de Stefansson, pe care le-am citit pe nerăsuflate, ca pe-o formă de terapie, povestea asta a Astei nu mai este plasată într-un trecut atemporal, ci în prezent. Al nostru. Pe care îl trăim acum; unii dintre noi neștiind c-o facem. Cu Trump, Twitter, tramvaie, rufe pe sîrmă, iaurt bio, Facebook și sex. </div><div style="text-align: justify;">Postmodernismul ăsta (brutal pentru unii cititori obișnuiți cu ritmul din Trilogia fiordurilor) se traduce prin intertextualitate, schimbări de perspective narative, oscilarea permanentă trecut-prezent și lipsa limitelor. Toate astea pentru a reda angoasa existenței, paralizia emoțională și sentimentul de singurătate, care e cu atît mai puternic simțit în mijlocul mulțimii. </div><div><p><i>Legată de stîlp? Bătrîna? Azi ar fi prost văzută treaba asta, chiar pedepsită prin lege? S-ar putea să fie. Da, probabil că și e. Știrea ar ține prima pagina a ziarelor, jurnalele de știri de la televizor ar începe cu ea și Arni n-ar ieși deloc bine cu fața lui aspră, brăzdată de riduri și de toată tăcerea, pe care e așa tentant să o consideri dovadă de sălbăticie. Știrea numărul unu. Mă îndoiesc totuși că cineva s-ar apleca asupra întrebării fundamentale, cine e legat mai strîns de stîlpul ăla, bătrîna, care se bucură de vederea aceea sublimă și lîngă care mai vine cîteodată cîinele să-i țină de urît, sau noi, atît de strîns legați de conformism, de spiritul vremurilor și de toate valorile la care aderăm, în mare parte, fără să gîndim și... dar, da, sînt de acord, o bătrînă legată de-un stîlp ca un animal - nu sună deloc bine. Și totuși, la vremea și prin părțile acelea nu i se părea condamnabil nimănui. Un stîlp masiv înfipt în pămînt din dragoste, și atît, bătrîna legată cu o frînghie făcută din fire de blîndețe și nevoie: legată cînd nimeni nu putea să aibă grijă de ea fiindcă sînt atîtea de făcut, cînd nimeni nu putea să stea cu ochii pe femeia aceea care, în rătăcirea ei, avea obiceiul să se îndepărteze de casă și să dispară. Cu mintea convinsă că e încă tînără și în putere, era în primejdie să se încreadă prea mult în ce mai rămăsese din bietul ei corp sfîrșit. </i><i>Dar e iunie. </i></p><p>Povestea asta a Astei este despre fiecare dintre noi. Împreună, ca doi străini care-și așteaptă cana de cafea („E cîteodată dificil, stînjenitor chiar, cînd doi străini trebuie să aștepte împreună să fie gata cafeaua.”), sau separat. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p></p><p><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> „Like a bird on the wire</span></p><p><span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span>Like a drunk in a midnight choir</span></span></p><p><span> I have tried in my way to be free.”</span><br /></p><p><span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> - Leonard Cohen</span><br /></span></p><p><span><span><br /></span></span></p><p>Pentru o recenzie serioasă, recomand <i><a href="http://citestema.ro"></a><a href="https://citestema.ro/tainele-sufletului-raman-nedeslusite-despre-povestea-astei-de-jon-kalman-stefansson/" target="_blank">citestema.ro</a></i></p></div></div></div>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-78610247571429717912022-11-06T20:14:00.000+02:002022-11-06T20:14:05.478+02:00Metronom <p> <i>Metronom</i> (2022), filmul lui Alexandru Belc (care de altfel i-a adus un premiu pentru regie la Cannes), nu este nici bun, nici rău; nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cu unele scene mult prea lungi și cu o coloană sonoră grozavă, filmul este, în definitiv, o poveste de dragoste - sau de descoperire întru iubire - pusă în contextul României anului 1972 și a emisiunii <i>Metronom</i>. <br /><br />Pentru tinerii de-atunci, îmi închipui că filmul este o călătorie nostalgică în trecut, mai ales cu scene ca cea de la ceaiul dansant. </p><p>Pentru tinerii de azi, filmul trebuie explicat. Ei trebuie să afle de emisiunea <i>Metronom</i> de la Radio Europa Liberă, pe care Cornel Chiriac a prezentat-o din 1969 pînă în 1975 cînd a fost asasinat. Trebuie să li se explice ce importanță a avut în lupta anti-comunistă. </p><p><br /><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilkVAyjgpwWyts7VYHcV8LfXhnE9vAnFmlYiZlWkS4t0hxkwfTxMrQ5gYltbdXh0rBmMeJZ1g1Gv2Fyr9dADUY5QZiTjS9X-ewwTIU-L6kI1udBN7ybEpaCT6yjY8YbIhmQaZU4ItRNxFKrmCk2u022M-szXfw_4jGCHX79SYMS6UFxnAicAz3tCc7UA/s1333/cornel_chiriac_sm.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1333" data-original-width="1000" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilkVAyjgpwWyts7VYHcV8LfXhnE9vAnFmlYiZlWkS4t0hxkwfTxMrQ5gYltbdXh0rBmMeJZ1g1Gv2Fyr9dADUY5QZiTjS9X-ewwTIU-L6kI1udBN7ybEpaCT6yjY8YbIhmQaZU4ItRNxFKrmCk2u022M-szXfw_4jGCHX79SYMS6UFxnAicAz3tCc7UA/w240-h320/cornel_chiriac_sm.jpg" width="240" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Artist: Andreea Ilisăi behance.net/andreeailisai <br />https://forumapulum.ro/en/chiriac</td></tr></tbody></table></p><p>Pentru mine, nefiind nici tînara de ieri, nici cea de azi, a fost o ocazie bună să pun cap la cap niște informații (desigur, mi-ai fi plăcut ca mai puțin spațiu să fie ocupat cu povestea Anei și-a lui Sorin), să ascult muzică bună, să descopăr <i>Cu pleoapa de argint </i>a lui Mircea Florian, să privesc cu mirare cum au reușit să găsească Dacii 1300 și o Lada în stare de funcționare și să mă bucur de următorul banc:</p><p><i>Iese un timbru cu Ceaușescu. El se duce, deghizat, la un oficiu poștal, să vadă cum se vinde timbrul. </i></p><p><i>- Nu se vinde, spune funcționarul. </i></p><p><i>- De ce?</i></p><p><i>- Nu se lipește. </i></p><p><i>Cere Ceaușescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe-un plic și-i arată funcționarului:</i></p><p><i>- De ce spui că nu se lipește? Uite, se lipește! </i></p><p><i>- Da, spune funcționarul, dar toți scuipă pe partea cealaltă. </i></p><p><i><br /></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/bocu78tFDho" width="320" youtube-src-id="bocu78tFDho"></iframe></div><br /><p><br /></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9063731673589655716.post-71235686487556543552022-10-22T20:57:00.002+03:002022-10-22T20:57:58.612+03:00mereu surprinzătorul Geo Bogza<p style="text-align: justify;"> Geo Bogza mă surprinde mereu. Este fix ca senzația aceea cînd îți e dor de ceva fără s-o știi. De data asta nu au mai fost versuri, ci volumul <i>O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil</i> ce conține reportaje și fragmente ridicate la rang de literatură. O literatură a vieții de zi cu zi, care impresionează prin simplitate, acuratețe și dramatism. <br /><span> Redau mai jos un fragment din „Înmormîntări”:</span><br /></p><p style="text-align: justify;"><span><span> „În acea vreme, orașul nu cunoștea decît aritmetica. Cei mai înzestrați locuitori ai lui erau plini de cifre, ca de icre. Din ele ieșea o puzderie de butoaie de brînză, sau stive uriașe de lemn. Suma acestora se înmulțea în măruntaiele altui ins cu turme de oi sau vagoane de grîu, și din această împreunare totul creștea încă o dată: turmele de oi, butoaiuele de brînză sau stivele uriașe de lemne. </span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span> Orașul întreg părea o vastă tablă de înmulțire. Tot ce era în el se înmulțea cu altceva de alături și creștea monstruos. În fiecare zi degetele de la mîna stîngă a precupeților se înmulțeau cu cele de la mîna dreaptă, iar ei întorși seara acasă vărsau din chimir de trei ori mai multe icre decît avuseseră dimineața cînd porniseră în obor. Sergenții de stradă, cînd ridicau degetul la chipiu în fața cuiva, însemna că înmulțesc două cifre, iar șefii lor, cînd clipeau o dată din ochi, era sigur că au tras o linie dedesubt și că încep să adune. Fiecare vorbă, fiecare gest al oamenilor din orașul acela scriau pe o uriașă tablă nevăzută cifre după cifre, iar ele se adunau și se înmulțeau ca peștii mărilor. </span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span> Oamenii, cînd treceau pe stradă și se încrucișau, înmulțeau între ele două cifre, oricît de mici. Casele, cum stăteau una în fața alteia, își înmulțeau parcă suprafețele, și suma lor creștea o dată cu aceea a întregului oraș.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span> Totul se aduna și se înmulțea în orașul acela. Preoții, cînd ridicau mîna să binecuvînteze, păreau că fac asupra mulțimii semnul înmulțirii. Pînă și cele mai umile lucruri se înmulțeau între ele, în mod neașteptat, cu aceleași fructuoase rezultate pentru stăpînii orașului. Stîlpii de telegraf se înmulțeau cu alt gest sau cu altă întîmplare, și cifra totală care reprezenta valoarea orașului creștea în fiecare secundă.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span> [...] Și iată că moartea se abătea deodată asupra lor. Abia atunci vedeau că în lună nu sînt numai baloturi de lînă și stive de lemne. Pentru cîteva ore cel puțin, banii strînși atîta amar de vreme căpătau o nouă și îngrozitoare semnificație: a inutilității lor. Astfel loviți, se întrebau pentru prima oară asupra rostului vieții și, plini de deznădejde, constatau că toată zbaterea lor a fost zadarnică.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span> [...] Nimic nu era mai bine organizat în orașul acela decît ceremoniile funebre. Ca din pămînt răsăreau o mulțime de personaje, fiecare îndeplinîndu-și treaba cu gravitate, convins că joacă un rol important în misterioasa mașinărie a morții și a înmormîntării. </span></p><p style="text-align: justify;"> [...] După ce terminau slujba, începînd să vorbească despre clientul lor, preoții îl numeau în mod solemn: <i>Răposatul</i>. Sau, și mai solemn: <i>Repauzatul</i>. Ei aveau un anumit fel de a arcui gura cînd pronunțau acest cuvînt, ca și cum ar fi spus: excelența-sa. Asta le dădea prestigiu, și lor, și mortului, și rudelor care urmau să plătească înmormîntarea. </p><p style="text-align: justify;"><span> [...] Pe cînd încăperile în care se afla excelența-sa Repauzatul - stranii din pricina oglinzilor mari acoperite cu cearșafuri - deveneau tot mai solemne, în fundul curții avea loc un masacru. Mobilizate, slugile adunaseră anevoie toate orătăniile din curte și acum, sub cuțitele lor lungi, zeci de capete cădeau fără milă. Bătînd din aripi spasmodic, și ridicîndu-se uneori în picioare pentru a face cîțiva pași beți, fără cap, găinile mureau în țărînă după ce prin gîtul ridicat spre cer, asemeni unui deget oribil, jupuit, <i>aruncaseră, ca un reproș adus lumii,</i> lungi țîșnituri de sînge nevinovat.<span>”</span><br /></span></p>dealulcudorhttp://www.blogger.com/profile/08883294714780396138noreply@blogger.com0