Nicaieri nu ma simt mai bine ca in toamna

Vreau sa aud ploaia batindu-mi hotarit in geam; chemindu-ma afara. Vreau sa o simt alinindu-mi chipul. 

Vreau sa imi simt amintirile alinindu-mi sufletul; chemindu-ma afara. 

Vreau sa mai zburd cu sor-mea prin ploile ispititoare si primitoare de vara. 

Vreau sa mai simt mirosul acela imbietor si ocrotitor al mamei mele. Vreau sa simt mirosul prajiturilor cu smintina si nuca pe care le face mereu de ziua mea. 

Mi-as vrea si tatal inapoi. Pe-acela neinfricat, puternic. Eroul copilariei mele...  

Imi vreau tomnaticele plimbari prin Botanica. Si inseratele intoarceri acasa (marti seara, pe la 8) pe sub bolta de ciori de la Universitate, dupa un seminar urit.

Imi vreau cartile si visurile inapoi. Puloverul portocaliu, 3in1-ul, tigara mentolata si prietenii. Toate pe bancile portocalii din Copou.

Le vreau pe toate pentru ca nicaieri nu ma simt mai bine ca in toamna.