de ce-mi place Nora Iuga

De Nora Iuga am auzit cu multa vreme in urma. Acum citiva ani am si cumparat o carte de ea, pe care am pus-o in biblioteca, alaturi de celelalte carti pe care le cumpar si pe care le citesc cu muuuult timp dupa ce le cumpar. E ciudat cum intotdeauna citesc foarte greu sau foarte tirziu cartile pe care le cumpar. Nu stiu de ce, poate pentru ca le stiu la loc sigur. Imi place sa stiu ca ma pot baza pe ele cind le epuizez pe cele imprumutate. Apoi am citit-o pe Iuga acum citeva luni, insa indirect. Am prins o Herta Muller tradusa de ea si mi-a placut mai mult ca oricare alta Herta citita. Motiv pentru care mi-am ingaduit acum un moment de egoisim. Am lasat deoparte cartile pe care trebuie sa le citesc pentru examene si doctorat, si m-am apucat de Iuga. Si tare bine am facut! Am descoperit o Iuga tare tinara si jucausa, de la care am multe de invatat. Am mai gasit o scriitoare foarte buna si ii iubesc atit de abruptele schimbari de perspectiva narativa, precum si atit de Woolfianul flux al constiintei: 

Anna implinise in ianuarie, cind bradul nu fusese inca despodobit si aruncat de pe balcon, saizeci si cinci de ani. De pe la cincizeci am inceput sa nu mai vreau sa fiu sarbatorita. Mi se parea la fel de absurd ca si cind as fi schimbat apa la niste flori vestede.

 [...] singurul meu criteriu moral fiind acela al trupului, cu toate placerile si nevoile lui, lasate de Dumnezeu si deci fara de vina.

 [...] Uite papusa, ia-o pentru fetita ta. In orice caz locul ei e mai degraba in bratele Gerdei decit in patul lui Tiberiu. Anna n-o sa spuna nimic, asculta-ma pe mine. Kloth nu mai stia cum sa-i multumeasca. In miinile lui butucanoase de muncitor la fabrica de sapun, papusa parca era o nobila rusoaica violata de un mujic. 

 [...] dimineata pe plaja mahmuri cu totii, durerile de cap, gustul cleios din gura, amiezile acelea caniculare, capacul portbagajului e atit de fierbinte ca poti sa faci ochiuri pe el, cui ii spusese ea asta si ce mindra era acolo pe nisipul incins cind juca fotbal cu Tiberiu - cel mai frumos copil din lume, fireste - goi amindoi, nu avea de ce sa imi fie rusine, eram inca tinara, pielea statea pe muschii nostri neteda si intinsa ca matasea unei parasute deschise, ar trebui sa-mi notez asta, in tigaie mai e putin ulei de la omleta de ieri, n-o mai spal, torn deasupra, tot nu se observa, pina vine el sper sa termin, ce-ar fi sa-mi faca o surpriza, Nino imi aducea crengi infrunzite sau pisoi aruncati. [...] I-auzi ca suna, ma duc sa deschid. 

[...] Era toata roz, pielea ei emana caldura. am gindit atunci ca un barbat si l-am invidiat pe cel care ii statea alaturi, in fata altarului, pentru noptile care aveau sa urmeze. 

[...] Nu stiu de fapt cum puteti trai asa dupa ureche, acest 'carpe diem', cu care va laudati voi poetii. Toti aveti in voi o mare doza de histrionism. In felul asta nu ajungeti nicaieri, decit cel mult la o reclama suprarealista care dispare curind, inainte de a-si fi facut efectul. Eu cred ca trebuie sa-ti privesti viata in totalitate, cu toata raspunderea, sa ai permanent controlul asupra ei. Sa fii un om care stie ce vrea.

[...] Uneori mi-e frica de cartile pe care le scriu [...]

 Este Dumnezeu in legitima aparare cind ucie copii, cind schilodeste, cind sterge asezari intregi de pe fata pamintului; cind ne insala cu toate iluziile posibile, cind ne da jos de pe tron fara preaviz, este si el in legitima aparare? 

 (Nora Iuga, Sexagenara si tinarul)