Ignoranta fata-n fata cu nostalgia

Nostalgia lui Cărtărescu era despre joc. Despre joaca de-a viața și creația. La Milan Kundera nostalgia este mai crudă de-atît. Este depre durere, boală și singurătate: „Bolnavul suferă de o insuficiență de nostalgie.” (2019: Humanitas, 65)  

Personajele din Ignoranța duc vieți paralele, fie pentru că au ales ori au fost împinși să emigreze,  fie pentru că au refuzat sau n-au reușit s-o facă. Duc vieți paralele chiar și cînd se (re)întîlnesc pentru că fiecare este atît de închis în suferința și nostalgia sa încît nu mai rămîne loc de altceva:

Sună la ușă, iar fratele, mai mare cu cinci ani decît el, îi deschide. Își strîng mîna și se privesc. Sînt priviri de o intensitate extremă și amîndoi știu bine ce înseamnă: își înregistrează rapid, discret, frate la frate, părul, ridurile, dinții; fiecare știe ce caută pe chipul din fața lui și știe că celălalt caută același lucru pe al său. Le este rușine, căci ceea ce caută e distanța probabilă care-i desparte de moarte sau, spus mai brutal, fiecare caută moartea care transpare pe chipul celuilalt. (49-50)

Mai mult, duc vieți paralele chiar și cînd se reîntîlnesc pe sine, cum transpare din fragmentul următor, din momentul în care Josef se reîntîlnește pe el în jurnalul din adolescență: 

Josef încearcă să-l înțeleagă pe virgin, să se pună îm pielea lui, dar este incapabil. Acest amestec de sentimentalism și sadism e total opus gusturilor și firii sale. [...] Josef începe să rupă jurnalul în bucățele. Gest probabil exagerat, inutil; dar simte nevoia de a-și exprima dezgustul; nevoia de a-l lichida pe musoc, ca nu cumva într-o zi (fie și numai într-un coșmar) să fie confundat cu el, huiduit în locul lui, făcut răspunzător pentru vorbele și faptele lui! (72, 75-76)

La fel și Irena. O viață cu Martin, una cu Gustaf și una cu Josef. O viață în Franța și alta înapoi. Spre deosebire de Josef care refuză orice contact dintre viața de-acolo și cea de aici, Irena încearcă Marea Reîntoarcere. Încearcă să lege trecutul de prezent și viitor, să combine cele două individualități, să combine vinul cu berea, însă realizează zădărnicia acestui efort: 

Mai întîi, prin dezinteresul total pentru ce trăise în străinătate. i-au amputat douăzeci de ani în viață. Acum, prin acest interogatoriu, încearcă să-i coasă vechiul trecut de viața ei actuală. E ca și cum, amputîndu-i antebrațele, i-ar prinde palmele direct de cot; ca și cum, amputîndu-i gambele, i-ar prinde tălpile de genunchi. (39)

Irena, Gustaf, Josef, Martin, Milada, Penelopa, Ulise - nostalgia și singurătatea unesc personajele cărții, iar nostalgia - panaceu pentru personaje - implică memoria selectivă și individualismul. 

În concluzie, nostalgia la Kundera înseamnă durere, neputința de adaptare, imposibilitatea omului de a se exprima și de a (se) comunica și amputarea propriei individualități.