Turism

 [...] e destul să privești autobuzele cu aer condiționat trecînd în viteză pe străzi în timp ce un ghid amabil - în carne și oase, sau, mai bine, mecanic - înșiră numele monumentelor  pe lîngă care se trece; e destul să privești cu atenție turiștii pentru a-ți da seama că lumea pe care o străbat nu este mobilul goanei lor. Sînt stupizi, superficiali, ridicoli? Desigur, dar fără ca el însuși să bănuiască, turistul este deținătorul unei formule de fericire. O lună de zile plecat din lumea lui și neintegrat, și fără dorința de a se integra altei lumi, el este stupid, superficial, ridicol, dar neimplicat în nimic, el își cucerește - pentru o lună de zile - starea edenică de spectator absolut al unei urîțenii și frumuseți care nu-l pot atinge. Supus unsprezece luni legilor imuabile ale lumii sale, în luna a douăsprezecea își permite să treacă pe lîngă legi care nu pot acționa și asupra lui; nu numai că nu mai trebuie să se supună, dar nu mai trebuie nici chiar să se  răzvrătească; este liber, fără ca libertatea să-l mai intereseze în vreun fel. Plecările seamănă unei sinucideri reversibile, unui refuz de a mai trăi, un refuz limitat la treizeci de zile. 

                                                                                        - Ana Blandiana, Orașe de silabe (1987)