altceva
nu am inventat copiii și nici sentimentele pe care ei le declanșează în tine. nici vorbă. mă înscriu cu succes în rândul femeilor cu povești plictisitoare, care trăiesc clișeic experiența maternității. în același timp, mă bucur de ce trăiesc de câteva luni și încerc să pun ordine în gânduri. câteva luni de altceva. ușor și copleșitor. frumos și amuzant, chiar dacă îți paralizează eul. și totuși, încet-încet, de sub mormanul de griji, rutine și nopți nedormite, reiese un alt eu. mă-ntreb cât mai semăn cu ce-am fost înainte, dar asta în rarele momente când îmi mai aud vocea. altfel, mă bucur să îi fiu aproape, martor al unui frumos proces de descoperire a vieții.
