Timp
Citind deja pe nerăsuflate trilogia fiordurilor ( Între cer și pământ, Tristețea îngerilor și Inima omului ) și mult mai modernul roman Povestea Astei , m-am bucurat teribil să mă-ntâlnesc cu cartea asta într-o librărie din Brașov. Diferită în ton și construcție de celelalte, cartea este o meditație pe tema timpului, cu tot ceea ce presupune aceasta: viață și moarte, iubire și sfârșitul iubirii, fericire, deziluzie, cunoaștere, muzică, solitudine și prietenie: „Un Dumnezeu care nu râde niciodată nu poate fi atotputernic.” „Ești cine ești și ai fost dintotdeauna așa. Dar trebuie să ierți. A ierta e uneori același lucru cu a te recunoaște pe tine insuți. Cel care iartă se regăsește pe sine. Iar cel care se regăsește e liber.” „nouă ni s-a dat un corp pentru a ne aminti că nu suntem zei. Pemtru a ne reaminti că tolerăm prost timpul și că, prin urmare, avem datoria de a-l folosi bine.” „Este esențial ca oamenii să recunoască și rolul lucrurilor aparent mărunte ș...
