Postări

Se afișează postări din februarie, 2017

alas!

My first experience with Elif Shafak took the form of Three Daughters of Eve (2016) and left me somewhat disappointed. It is a well written book and I could easily recognise the author's talent and  her intelligent use of various narrative techniques, yet it could have been a splendid book had it not been for the few supernatural appearances, unrealistic experiences and some elements of the plot.
  It could have been a great book dealing with modern day problems like terrorism, religion and its place in the 21st century, feminism, Eastern and Western societies, democracy and so forth. Unfortunately, Shafak turned all these stringent problems into some sort of a classic professor-student love story.
  I could have happily written pages on feminism and motherhood; on how Peri evolved from a curious little girl who swore not to repeat her mother's mistakes into a brave, powerful and independent woman, who raised her three children in the spirit of feminism and globalization. I…

oppression

Or the woman at the checkout stand who had to tell me it was a shame I was having kids at such a young age. My two-year-old brother was with me in line holding on the colored coupons after I'd counted them. I was fourteen and not yet bleeding. (Ednie Kaeh Garrison, "Sitting in the Waiting Room of Adult and Family Services at SE 122nd in Portland, Oregon, with My Sister and My Mother Two Hours Before I Return to School" in This Bridge We Call Home, Anzaldua and Keating, eds.)

tineriada

bun, am fost în piață, mi-am strigat nemulțumirile alături de oamenii de acolo (mai ales în primele zile, cînd magazinele încă aveau vuvuzele în stoc), m-am certat cu părinții, am înjurat foarte mult, mai între dinți, mai direct, m-am simțit abuzată de o mînă de ticăloși, iar m-am certat cu părinții, am simțit cum mi se năruie întregul sistem de valori, ba chiar m-am gîndit să mă mut din țară, să caut un loc mai civilizat și mai onest. pesimistă din fire, nu am crezut nicio clipă din cele în care-am înghețat în piața unirii că dragnea o să dea înapoi.

în teorie (și în discursurile agramate ale politicienilor noștri drăguți) am cîștigat, dar nu mă simt deloc învingătoare. știm cu toții că e o chestiune de timp pînă cînd prevederile din OUG 13 vor intra în parlament, sub o formă sau alta. simt doar că mi s-a dat o șansă să-mi mai hodinesc nițel picioarele. astăzi stau acasă, dar mîine știu unde mă duc!

ce mă mîhnește profund e protestul pro-guvern. sînt perfect de acord ca oricine să pr…