Postări

efemer

Învață de la toate (poezie din folclorul norvegian)Învață de la apă să ai statornic drum, Învață de la flăcări că toate-s numai scrum, 
Învață de la umbră să taci și să veghezi. Învață de la stîncă tu neclintit să crezi,
Învață de la soare cum trebuie s-apui, Învață de la piatră cît trebuie să spui,
Învață de la vîntul ce-adie pe poteci Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate că toate sînt surori, Cum treci frumos prin viață, cum trebuie să mori,
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat, Învață de la nufăr să fii mereu curat,
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi, Învață de la ape să nu dai înapoi,
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,  Învață de la stîncă să-nduri furtuna grea. 
Învață de la soare ca vremea să-ți cunoști, Învață de la stele că-n cer sînt multe oști,
Învață de la greier cînd singur ești să cînți,  Învață de la lună să nu te înspăimînți,
Învață de la vulturi cînd umerii ți-s grei, Și du-te la furnică să vezi povara ei. 
Învață de la floare să fii gingaș ca ea, I…

Eat, Pray, Love & Poop in AltIasul meu

Desi titlul nu este la fel de muzical ca cel in engleza, Mananca, roaga-te, iubeste este reteta succesului scriitoarei americane Elizabeth Gilbert. Publicata in 2006 (la noi a aparut dupa doi ani la Humanitas), cartea a creat un adevarat fenomen si a schimbat, se pare, vietile citorva cititoare. Le-a adus mai aproape de divinitate si, implicit, de ele insele.
Maninca, roaga-te, iubeste este autobiografie pura. Este o carte de memorii care ne spune povestea unei Elizabeth Gilbert aflata in pragul unui divort epuizant atit emotional, cit si financiar; o ruptura vitala dupa ce si-a dat seama de faptul ca visurile ei si ale sotului ei sint diametral opuse. Avem de-a face astfel cu o Elizabeth Gilbert a carei armonie interioara este distrusa, Maninca, roaga-te, iubeste devenind marturia calatoriei intru sine. Pentru protagonista noastra, aceasta descindere intru sine inseamna imbinarea placerii lumesti cu smerenia. Cu acest tel in minte, ea porneste intr-o calatorie in locuri care ii pot of…

Herta Muller, Neica si AltIasul meu

Continui seria recenziilor pe care le-am scris pentru AltIași cu Herta Muller, scriitoarea cu care mi-am început aventura în AltIași și la care mă întorc mereu cu drag atunci cînd îmi e dor de lirism.


Punctul zero al existentei
Herta Muller nu se dezminte. Nu se dezminte si nici nu ne surprinde tematic in noua ei carte, Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica, aparuta la sfirsitul anului 2011 la editura Humanitas. Surprinzator este nu sa descoperim ostilitatea cu care scrie despre Romania, ci faptul ca intelegem pe deplin acest sentiment.
Am asteptat cea de-a doua intilnire literara cu Herta Muller cu mare interes si curiozitate, desi stiam ca la nivelul temei abordate nu vor fi surprize. Insa, de data aceasta intilnirea s-a produs un pic altfel. Herta Muller nu a mai prezentat povestea lui Windisch, protagonistul romanului Omul este un mare fazan pe lume, ori a oricarui alt personaj ce populeaza lumea trista a scrierilor ei, ci aceasta si-a prezentat propria existenta. Mereu aceeasi…

Fitzgerald si ploaia de vara

Primul contact cu Fitzgerald a fost în liceu cînd am citit Marele Gatsby și nu am fost deloc impresionată de lumea superficială creionată de el. Apoi am recitit Marele Gatsby în facultate, în engleză însă, și experiența mea a fost cu totul diferită. Am fost surprinsă să găsesc un roman mai bun, armonios, melodios și cu unele întrebări existențiale.  Acum am citit volumul de nuvele Strania poveste a lui Benjamin Button și alte întîmplări din epoca jazzului și deși regret că nu l-am avut în engleză tot a avut un efect calmant asupra mea. Te relaxează în timp ce îți povestește despre lumea apusă a jazzului din anii '20 - '30. Desigur, mi-ar fi placut ca unele nuvele sa fie mai lungi si dezvoltate, Strania poveste a lui Benjamin Button a fost ca o cursa de cai, de pilda, insa efectul cartii a ramas acelasi. Proza lui Fitzgerald ma relaxeaza si calmeaza. Come rain or shine.

Ce ne spunem cind nu ne vorbim in AltIasul meu

Continui seria recenziilor scrise de mine & care au aparut pe AltIasi cu o carte care nu mi-a placut deloc.



Ce ne spunem cind nu ne vorbim
Chris Simion este o tinara regizoare si scriitoare care incearca prin arta pe care o produce sa se opuna tiparelor, normelor traditionale. Citind noul ei roman Ce ne spunem cand nu ne vorbim, aparut la Editura Trei (2011), puteti decide singuri in ce masura reuseste aceasta sa scrie literatura tinara, inovatoare.
Daca A.D. Miller nu m-a dezamagit pentru ca nu aveam mari asteptari de la romanul sau, nu pot spune acelasi lucru despre cartea lui Chris Simion. Pe aceasta am vazut-o prima data la televizor, vorbind despre unul dintre spectacolele jucate de compania de teatru coordonata de ea. Este vorba de D’AYA, o companie independenta de teatru ce a fost infiintata in 1999. Au debutat cu piesa „Copilul divin”, dupa romanul scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior presedintele onorific al trupei D’AYA. Moto-ul companiei, „Arta …

Loss

I am about to lose the funniest, most intelligent and stubborn man on the face of earth and it is a heartbreaking experience. I am proud to have been his daughter. I have learnt so many things from him. I will forever miss him.

Cititorul din AltIasul meu

Imagine
Continui seria recenziile scrise pentru Altiași cu o carte pe care am îndrăgit-o foarte mult:
Cititorul lui Bernhard Schlink:
Recomand Cititorul, romanul lui Bernhard Schlink care a stirnit numeroase controverse. A aparut la Editura Polirom prima data in 2002, iar anul acesta a fost reeditat si inclus in colectia Top 10+. Cititorul este mai mult decit povestea de dragoste dintre Michael Berg si Hanna Schmitz, in aceeasi masura in care este mai mult decit o (noua) istorisire a patimilor evreilor. Este ambele, si totusi nici una in particular; este mai mult.



„Nu este o carte despre nazism si Holocaust. Este o carte despre relatia dintre generatia postbelica si aceea a razboiului, despre implicarea celei dintii in vina celei de-a doua, si in general despre modul in care te implici intr-o vina care nu-ti apartine”, declara Bernhard Schlink intr-un interviu din 2009 aparut in „Cotidianul”. Cititorul este romanul unei deveniri, insa nu vad in el un Bildungsroman. Devenirea lui Michael Berg…