sâmbătă, 21 mai 2011

The Color Purple

am uitat complet de recenzia cartii. de fapt, am uitat de blogut. am uitat de multe in ultima perioada...

e o carte bunicica. in amalgamul de carti despre afro-americani, asta e o carte bunicica.
de fapt, daca finalul ar fi fost altfel, ar fi fost o carte buna. poate e doar impresia mea, dar parca Alice Walker s-a grabit sa incheie romanul. pe cit e de fain si socant inceputul, pe atit de dezamagitor e sfirsitul. bine, daca stam sa privim treburile din alt unghi, sfirsitul asta a dat incredere foarte multa celor care aveau nevoie de asa ceva.

viata negrilor din America a fost cumplita. stim cu totii asta. tin minte si acum cit de socant a fost sa vad la televizor, micuta fiind (si slaba de inger cum ma stit si acum!), niste imagini cu ispravile clanului Ku Klux.

am citit/auzit recent numeroase povesti cu sclavi. dar The Color Purple spune lucruri mai putin spuse. spune despre cazurile de discriminare dintre negri. discriminare, violenta si ura in comunitatile negrilor. patriarhale prin excelenta. spune despre femei tratate ca niste animale: "Pa call me. Celie, he say. Like it wasn't nothing. Mr ___ want another look at you. [...] Turn around, Pa say. I turn around. One of my little brothers come up. [...] He say, Whay you doing that for? Pa say, Your sister thinking bout marriage." femei maltratate, abuzate.

nici nu ma mira alegerile lui Celie. ba chiar erau de asteptat. chiar ea s-a scuzat inca de la inceput: "I don't even look at mens. That's the truth. I look at women, tho, cause I'm not scared of them."

insa la un anumit moment rolurile s-au schimbat. astfel am vazut femei care s-au transformat in amazoane si barbati sensibili si vulnerabili care au pierdut controlul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu