Dor de scirtiit

Doamne, ce dor m-a cuprins dintr-o data de scirtiitul podelelor de la Biblioteca Judeteana Gheorghe Asachi. Un scirtiit atit de dulce auzului meu. Un scirtiit vechi, familiar, care ii facea pe ceilalti din biblioteca sa intoarca privirea spre tine (un tine care pasea atit de mindru in sala). Un scirtiit impartit de toti pasionatii de lectura. Un scirtiit pe care la inceput n-am vrut sa-l impart cu nimeni pentru ca imi placea sa merg singura la biblioteca si-apoi sa urc in tramvaiul 1, chiar daca inconjuram mult cu el, dar il luam pentru ca mereu citeam; in tramvai hotaram ce carte sa citesc prima data. Ei, apoi, cu timpul, am inceput sa vreau sa impart acest scirtiit si mergeam cu sor-mea sau cu Andreea. 

Nu stiu pe unde mai e sediul Bibliotecii Judetene, dar eu abia astept sa se intoarca la Palat. Ma tem insa ca acum, cu noul luciu al restaurarii, sa nu-mi fi luat cineva scirtiitul!