life (4)

cînd oboseala mă ajunge din urmă, cad. toate mă apasă şi nu ştiu cum să scap din tumultul vieţii cotidiene. de cele mai multe ori nici nu reuşesc să scap. ce mă ridică de jos e tot viaţa, cu tumultul şi ritmul ei enervant. şi apoi cad iar. şi iar. şi iar.
şi-atunci mă apucă dorul şi mi-e dor de mine. de o ţigară, de o plimbare lungă. de o bere rece băută direct din sticlă. în tavernă sau în max. de o carte bună şi-atunci mă uit cu jind la anticariatele de pe lăpuşneanu sau la cărţile din bibliotecă, care mă aşteaptă de multă vreme.
dar tot nu ajung la ele pentru că mîine iar sună ceasul devreme, iar trebuie să fiu acolo dimineaţă, iar am nu ştiu ce dupa-amiază şi iar o iau de la capăt.
pînă cînd?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vonnegut, mohair si uzina

despre mersul la teatru

life (5)