Living (2022)

Îți vezi de viață. Faci, în fiecare zi, tot ce trebuie să faci. Tot ce se așteaptă de la tine. Și faci asta zi după zi după zi. Și e în regulă. Îți iei un pic de confort și fericire din asta. 

Apoi într-o noapte oarecare ai un vis, iar când te trezești te înspăimântă ce se întâmplă în fundalul creierului tău, în fundalul zilelor în care faci ce trebuie să faci, task după task după task. Și-atunci faci conexiuni. Și rămâi înmărmurit. Încerci să schimbi ceva, să simți că trăiești. Dar o faci cu adevărat? Cât timp? 

                                                                           * * *

Ikiru înseamnă a trăi.

Ikiru este și un film japonez din 1952, iar Living este o adaptare din 2022 care poate fi găsită pe HBO. 

Nu este un film extraordinar. Nici nu pretinde asta. E însă fix ce ai nevoie acum sau oricând altcândva. Prin simplul fapt că e o poveste a cuiva care află că mai are doar câteva luni de trăit și alege să le trăiască conștient, filmul îți reamintește că nu-i niciodată prea târziu să înveți să trăiești, iar scena mea preferată este următoarea:  

"Six months. Nine. It doesn't seem long, but it's something. Enough time to put things in order and live a little, if you chose to. (...)

You see my problem. (...) I came down here to enjoy myself, or live a little, as you put it. But I realize I don't know how." 

Acest nu știu cum să trăiesc ni se aplică fiecăruia dintre noi. Și doare (în puținele momente în care îl conștientizezi). Și-atunci te-ntrebi: cât timp din viață îți petreci trăind?