ginduri de toamna rece

imi e dor de o ploaie calda. imi e dor de o mine mai calda. si de una mai portocalie.
da, o ploaie calda si calma. o mine mai calma.

abia asteptam toamna asta ca sa imi incarc energia din ea. iar toamna asta a venit prea rece...

nu crezi ca e ciudat modul in care lucrurile se aseaza? in fine, nu stiu cit de mult se aseaza ele de fapt, insa e foarte ciudat ca iti scapa de sub control si tu lupti, si lupti, si iar lupti, si... intr-un final iti dai seama ca ele au o vointa a lor care nu tine de tine. iti dai seama ca nu te regasesti deloc in acel final si ca trebuie sa te adaptezi. sa te lasi purtat de val, iar apoi, cind te lovesti de mal, sa te adaptezi. cam asa functioneaza lucrurile.

dar cel mai mult imi e dor de o toamna alba, cu rochie rosie.



foto: http://www.dear-god.net/family/after-18-years-my-husband-left-me-and-my-two-children/

Comentarii

  1. da...un copou plin de frunze in care ai putea sa inoti, un copou colorat, un iasi colorat de o toamna calduta si frumoasa, cu un cer albastru- superb, aer curat si oameni noi, oameni noi si entuziamati de un alt inceput.
    dar...toamna a venit prea rece.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Anonim,

    nu ne ramine decit sa ne hranim cu amintiri si melancolii despre o toamna mai calda si mai colorata. Multumesc mult pt comentariu. Enjoy the blog, if you can!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare