Solaris, Stanislaw Lem

Oare poți fi răspunzător de propriul tău subconștient? Dacă eu nu răspund de el, atunci cine răspunde?  [...] Omul a pornit în întîmpinarea altor lumi, a altor civilizații, fără să cunoască pînă la capît propriile lui ascunzișuri, căile ce se înfundă, fîntînile, ușile baricadate sau mascate.
 [...]
- Nu m-am ocupat de teoria religiilor și poate că n-am inventat niumic, dar n-ai cumva întîmplător idee dacă a existat vreodată credința într-un dumnezeu... imperfect?  [...]  un dumnezeu a cărui imperfecțiune nu derivă din simplitatea creatorilor lui umani, ci constituie însăși trăsătura lui esențiala, imanentă. Acesta trebuie să fie un dumnezeu limitat în atotputerea și atotștiința lui, care evaluează greșit viitorul operelor lui, ceea ce-l poate duce pînă la consternare. este un dumnezeu... care vrea întotdeauna mai mult decît poate, deficiență de care nici nu-și dă seama de la început. O divinitate care a construit ceasornicele, dar nu și timpul măsurat de ele; care făurește sisteme și mecanisme ce servesc anumitor țeluri, dar aceste scopuri sînt depășite și trădate; care a creat infinitul, dar acesta, din măsură a puterii, a devenit măsura unei nesfîrșite înfrîngeri.  [...]
- Dacă te pricep bine, tu îți imaginezi un dumnezeu în evoluție, care se dezvoltă în timp, înălțîndu-se pe trepte tot mai înalte ale puterii, pînă la conștiința nevolniciei acesteia. Dumnezeul tău este o ființă care a intrat în dumnezeire ca într-o situație fără salvare și, înțelegîndu-și soarta, s-a lăsat pradă disperării. Da, dar un dumnezeu care disperă este tocmai omul, dragul meu, e vorba deci de om... E nu numai o filozofie inferioară, ci chiar un misticism inferior.
-  Nu, am răspuns cu îndărătnicie, nu mă refer la om. [...] În pofida aparențelor, omul nu-și creează țeluri. I le impune timpul în care s-a născut, el le poate servi sau se poate împotrivi lor, dar obiectul acestei serviri sau al împotrivirii este dat din afară. Pentru a fi pe deplin conștient de libertatea căutarii țelurilor, omul ar trebui să fie singur, lucru cu neputință, deoarece omul necrescut printre oameni nu poate deveni om. Divinitatea mea trebuie să fie o entitate lipsită de plural, înțelegi? [...] E singura divinitate în care aș înclina să cred, a cărei suferință nu răscumpără nimic, nu mîntuiește pe nimeni, nu servește la nimic, ci doar există.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vonnegut, mohair si uzina

despre mersul la teatru

life (5)