Vonnegut, mohair si uzina

Iulian Ciocan m-a cucerit la propriu de la prima pagina, unde in prefata semnata de Andrei Bodiu este mentionat faptul ca lucrarea de licenta a acestuia este despre literatura sud-americana. Nici ca puteam sa imi doresc mai mult, eu fiind o cititoare plina de prejudecati si fascinata de literatura sud-americana. 

A urmat apoi scriitura propriu-zisa, care inveleste realitatea de zi cu zi, anosta si plina de automatisme, cu felurite niveluri de ironie si absurd. De altfel, Iulian Ciocan marturiseste la finalul cartii, intr-un soi de arta poetica, ca "e suficient doar sa surprinzi dramaticul si sa-l dizolvi in ironie, in nici un caz nu trebuie sa fii plin de emfaza. Chiar daca te doare sufletul, scrie gindindu-te ca pentru multi problema ta e una secundara, lipsita de importanta, ca nu poti sa fii credibil si autentic daca patetizezi si-ti plingi de mila."
Prin urmare, Inainte sa moara Brejnev este o carte despre viata dezgolita de patetic; viata pusa fata in fata cu imaginea ei in oglinda, iar Iulian Ciocan este un scriitor onest, proaspat, care nu isi amageste cititorii oferindu-le finaluri fericite in care acestia sa isi poata uita propriile vieti anoste si pline de automatisme:

Trecerea anilor - ce semanau perfect unul cu altul - le intarea banuiala ca lucrurile mergeau din ce in ce mai prost. Anul Nou ii gasea mai obositi, mai batrini, mai obsedati de gindul de a stringe bani la ciorap. Munceau din inertie, girboviti de zadarnicia atotcuprinzatoare. Oricit s-ar fi sfortat, salariile ramineau aceleasi. Numai un miracol le putea schimba din temelie viata anosta in care automatismele se tineau lant.

Miracolul insa nu vine niciodata, iar viata isi continua cursul fara nicio schimbare:

Un barbat belicos, dupa ce ii injura in fel si chip si-si calma sotia vaduvita a nu se stie cita oara de orgasmul mult rivnit, le arunca o legatura de chei si le trinti usa-n nas. [...]

O sirma de rufa intinsa deasupra aragazului - pe care atirnau ciorapi si chiloti impregnati de mirosul ciorbelor - trada incapacitatea lavaboului strimt de a suplini absenta balcoanelor. Afara, rufele dispareau uneori. [...]

Gura stirba a sotiei mirosea a usturoi, iar bigudiurile i se balabaneau, facind-o sa arate ridicol. [...]

Nu cumva in existenta lor se furisase apatia automultumirii? Ceva parca nu era cum trebuie... Bunaoara, faptul ca uneori nu mai aveau ce sa-si spuna. Priveau tacuti, ore in sir, la televizor, gindindu-se fiecare la problemele sale. In fond, ce altceva ii unea in afara de fiica si de lucrurile adunate impreuna? [...]

-Cine vrea sa imi spuna, copii, cui ii multumeste eul liric pentru pace? intrebase Vera Gheorghievna - o profa buboasa, intre doua virste, macinata de singuratate. [...]

Trenul ostenit, arhiplin, se cutremura din toate incheieturile inainte sa incremeneasca. Apoi, potolindu-si suferinta, isi varsa maruntaiele pe peronul garii Chisinau. O masa pestrita, galagioasa, habauca, se napusti din vagoanele soioase, imprastiind un miros fetid. De sus, trenul parea o omida purulenta. [...]

Nu in ultimul rind, Iulian Ciocan este un scriitor care se joaca de-a perspectiva narativa, fiecare capitol/povestire fiind narata de altcineva. Desi la o prima privire personajele cartii par a nu avea nicio legatura unele cu altele, 'romanul' se dovedeste a fi ciclic in sensul in care actiunea se invirte in jurul acelorasi personaje. Desi in unele dintre capitole/povestiri cele din rol secundar nu au nume, le recunosti apoi cu usurinta in povestirile in care acestea capata importanta si devin personaje principale. Astfel, lumea din Inainte sa moara Brejnev este un univers inchis, mic, ce insa cuprinde chintesenta lumii sovietice din epoca Brejnev, de dinainte si dupa. Intocmai cum mama lui Iulian isi linisteste fiul cu capul lunguiet panicat de ideea ca liderul lor ar putea muri (pe care a auzit-o ascultind din intimplare un post de radio capitalist) spunindu-i:

-Dar ce se va intimpla daca el .... va muri?

-Nu se va intimpla nimic. Il vor inlocui cu altul, tot asa cum el l-a inlocuit pe Hrusciov.

Pronumele il arata ca viata muncitorilor nu are nimic de-a face cu politica, ca existenta lor va fi mereu aceeasi: munca, limitari, neajunsuri, boli, apartamente mici si inghesuite, automatisme, portii, cozi, neveste, amante, propaganda. De asemenea, il vor inlocui arata ca responsabil pentru comunismul sovietic nu este un om, liderul dintr-o anumita perioada, ci un intreg sistem, cvasi-mafiot, interesat sa manipuleze si sa isi limiteze supusii. Secretul supravietuirii intr-un astfel de sistem erau micile victorii zilnice pe care unii reuseau sa le obtina. De exemplu, mama lui Iulian, acest baiat cu cap lunguiet, victima a propagandei sovietice, la momentul mortii lui Brejnev inscrie o astfel de victorie:

Peste trei zile toate s-au precipitat, timpul a iesit brusc din hibernare. Toate ziarele anuntau moartea subita a tovarasului Leonid Ilici Brejnev, toate posturile de radio difuzau muzica deprimanta, la scoala invatatorii isi exprimau doliul prin imbracaminte neagra, discursuri patetice si apostrofari ale elevilor nu prea tristi. Mama se dusese la gradinita imbracata in haine albe, cu gura strident rujata, provocindu-le un soc directoarei si reprezentantului Ministerului Educatiei.