totul are un capat, doar salamul doua - bis
deja-prea-mult-folosita replica se intoarce impotriva ei. te anunt, cu surle si trimbite, ca am terminat de citit Pianista (Elfriede Jelinek). pot relua, in sfirsit, lecturi mai importante.
cu sau fara premiul nobel (primit in 2004), nu cred ca mi-a placut foarte mult cartea. nu mi-a placut din liceu, de cind mi-a iesit in cale prima data. toti prietenii mei o citeau, bucurindu-se, pe ascuns, de propria lor sexualitate, nedescoperita inca. nu mi-a placut nici acum. primele pagini, primele semne de depresie, singuratate, agresivitate, automutilare mi-au amintit de Henry Miller, ca mai apoi sa vad ca Elfriede Jelinek s-a oprit, pe treapta violentei, mai devreme decit Miller. ma asteptam la mai mult. totul promitea mai mult, pina si coperta incarcata cu un usor aer de kitsch. n-am primit mai mult.
insa daca am terminat Pianista, nu promit ca voi termina Amintiri din casa mortilor. dostoievski ne-a dezamagit pe toti (aproape pe toti) in cartea asta. dar pentru romanele care au urmat, il scuz de orice vina. il scuz si le imbratisez cu aceeasi caldura ca si pina acum. dar am pierdut lupta cu Amintirile.
cu sau fara premiul nobel (primit in 2004), nu cred ca mi-a placut foarte mult cartea. nu mi-a placut din liceu, de cind mi-a iesit in cale prima data. toti prietenii mei o citeau, bucurindu-se, pe ascuns, de propria lor sexualitate, nedescoperita inca. nu mi-a placut nici acum. primele pagini, primele semne de depresie, singuratate, agresivitate, automutilare mi-au amintit de Henry Miller, ca mai apoi sa vad ca Elfriede Jelinek s-a oprit, pe treapta violentei, mai devreme decit Miller. ma asteptam la mai mult. totul promitea mai mult, pina si coperta incarcata cu un usor aer de kitsch. n-am primit mai mult.
insa daca am terminat Pianista, nu promit ca voi termina Amintiri din casa mortilor. dostoievski ne-a dezamagit pe toti (aproape pe toti) in cartea asta. dar pentru romanele care au urmat, il scuz de orice vina. il scuz si le imbratisez cu aceeasi caldura ca si pina acum. dar am pierdut lupta cu Amintirile.
ma gindesc deja la ce ma asteapta si pe mine, mai ales ca nu simt cartea asta acum.
RăspundețiȘtergerecred ca am bagat spaima in toti: tu, malina, ionut ;)) sper ca n-am compromis urmatoarea noastra intilnire!
RăspundețiȘtergereEi haide, nu mai fi si tu atat de elitista. Eu am vazut filmul si mi-a placut :P
RăspundețiȘtergereConcluzia-1: Of, pianista asta, se gandea numai cum sa-i traga astia cu biciul la fund, da` dupa aia cica n-a mai fost chiar atat de cool.
Concluzia-2: Asa ca mai bine treci direct la prietenul Goethe. Sa ne povestesti despre calatoriile si aventurile lui Wilhelm Meister
am facut rost de carte, o sa ma apuc de ea azi-miine(ieeeeeeeei - not!!)si discutam dupa
RăspundețiȘtergereR, cred ca treaba cea mai importanta la pianista e de urmarit ce anume declanseaza violenta tinarului aspirant la iubiri patimase
RăspundețiȘtergerecit despre Goethe, mai are de asteptat putin :)