Hai să numărăm cărțile (2022)

La final de an începem să numărăm. Geamurile spălate, covoarele bătute, sarmalele din oală, excursiile, avutul din vistierie, cumpărăturile returnate, check-in-urile, oamenii, filmele, piesele de teatru, etc. Orice ne aduce fericire sau iluzia ei. 

De mulți ani încoace eu număr (și) cărțile, iar statistica de pe goodreads îmi vine în ajutor de fiecare dată. 

2022 în materie de cărți include multe întîmplări frumoase și coincidențe:

1. George Orwell, Nineteen Eighty-Four. Mi-am început anul, se pare, cu una dintre cele mai cunoscute cărți. Știam, evident, ce urma să găsesc în paginile ei. Totuși, am fost surprinsă plăcut și de alte momente pe lîngă cele arhicunoscute, motiv pentru care le-am și împărtășit pe blog. Am scris, astfel, despre ciocolata ca mijloc de supraviețuire și despre feminitatea din 1984. Altfel spus, "the epitome of womanhood. The epitome of Life. `The obliteration of the Self` - as the protagonist himself put it, but in a different context - OR, on the contrary, the acceptance of the Self with all it comes. There is beauty in the mundane. Beauty in chores & supermarket visits. Beauty in sacrifice & in the lack of freedom."

2. Gabriela Adameșteanu et al, Literatura la feminim. O antologie este genul de carte pe care nu aș fi cumpărat-o niciodată și care a ajuns la mine complet întîmplător. Am devorat-o, din motivele greșite însă, și am și scris un text atipic pe blog. 

3. Paul Auster, 4321. Citești, trăiești, iubești. Îți duci traiul cel de toate zilele. Îmbătrînești. Se sedimentează relațiile, sentimentele, preferințele. Crezi că le-ai văzut pe toate, că ai stabilit tot și că nimic nu te mai poate surprinde. Și-apoi dai peste o carte ca 4321. Și totul se răstoarnă. 

4. Jon Kalman Stefansson, Inima omului. Simt că tot ce scrie autorul acesta e pentru mine și deci vibrez la fiecare cuvînt, propoziție și paragraf. 

Cu altă ocazie am comparat trilogia cu o sticlă de vin bun pe care-o ții pentru ocazii speciale, exact cum am făcut eu cu Între cer și pămînt, Tristețea îngerilor și Inima omului.  

5. Narine Abgarian, Din cer au căzut trei mere. Am ajuns întîmplător la această carte, cu o curiozitate și îndoială la fel de mari. Mi-a plăcut, am scris și am închis cercul ascultînd-o pe scriitoare live la Filit. 

6. Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă - o ciudățenie de carte, perfect de înțeles însă. 

7. Nora Iuga, Hipodrom. Oriunde ai găsi-o, Nora e de fapt o poezie despre libertate, feminitate și senzualism. Nici nu aveam cum să nu mîzgălesc pe blog ceva despre cartea asta!   

8. Kenzaburo Oe, O experiență personală - o carte care mi-a plăcut mult și la care am ajuns din întîmplare. Am găsit-o în Sibiu, în apartamentul unde eram cazați și am abandonat ce aveam eu atunci la mine pentru ea. Mi-a plăcut, mi-a dat o lecție despre viață și egoism, am scris și știu că trebuie să mai citesc ceva de acest autor. 

9. Jose Saramago, Cain. Nu se compară cu Eseu despre orbire sau cu Intermitențele morții, însă la finalul zilei e o carte de Saramago.

10. Malcom Bradbury, The History Man - e genul de carte interesantă pe moment, despre care însă uiți ulterior. Îmi mai amintesc, totuși, despre personajul principal al cărții și despre unele idei formulate de el. 

11. Dan Lungu, Sînt o babă comunistă. Pe scurt, nu. 

12. Ernesto Sabato, Tunelul. Mărturisesc: stilul lui nu pare să fie pentru mine! Acum cîțiva ani am renunțat la Despre eroi și morminte, promițîndu-mi atunci că mă voi întoarce și că îi voi mai da o șansă. Cartea încă e în bibliotecă, neatinsă. 

13. Guzel Iahina, Zuleiha deschide ochii. Am citit cartea cu aceeași relaxare cu care te uiți la un film, complet întîmplător, într-o seară obișnuită în care s-a nimerit să ai niște ore libere. Și e genul de film care nu are alt scop decît să te relaxeze. Povestea nu rămîne cu tine mult timp după ce ai înschis televizorul; nu te gîndești îndelung, nu te frămînți. Nimic din toate acestea. Ceea ce nu e rău. 

Ce-am păstrat din carte este propoziția „Nu-i fericită, nici vorbă. Dar îi e bine.” și, deci, că fericirea nu e un scop. Sau, cum scriam în recenzia la cartea aceasta, „nu trebuie să fii fericit ca să îți fie bine. Și deci să nu te simți vinovat dacă nu îți iese treaba cu rozul și fericirea. Că viața nu-i ca pe Facebook.” 

14. Simone de Beauvoir, Memoriile unei fete cuminți. Viața și opera lui Simone de Beauvoir mă fascinează. Am citit cele două volume din Al doilea sex din scorță-n-scoarță cu o fascinație uriașă pentru mintea acestei femei. În Memoriile unei fete cuminți speram să aflu mai multe despre relația ei cu Sartre. Aparent, nu am citit volumul potrivit. 

15. Yasmina Reza, Fericiți cei fericiți. Cam ca toate lucrurile frumoase, nu aveam așteptări cînd am pornit la drum. Ce-am găsit a fost o carte frumoasă despre relații. De cuplu, de prietenie, colegiale, între frați și surori, între părinți și copii, între tine și vînzătoarea de la chioșcul cu pîine etc. Tu cu ceilalți. Dar tu cu ceilalți înseamnă, de fapt, mereu tu cu tine. Este, deci, despre banalitatea și sacralitatea vieții obișnuite. A mea și-a ta. Și despre toată dragostea din lume care stă înghesuită în întrebarea obsesivă a mătușii bătrîne din povestirea lui Virginie Deruelle: „Vrei un pahar de suc de portocale?” 

16. Raymond Carver, Call if You Need Me. Am primit cartea aceasta acum foarte mulți ani și mereu am citit pagini răzlețe din ea, temîndu-mă parcă s-o termin vreodată. Anul acesta am îndrăznit. 

17. Norman Manea, Fericirea obligatorie. Ce-mi amintesc din carte e că mi-a fost greu s-o citesc. Au fost unele nuvele cu idei interesante, dar și altele aproape obscure. 

18. Haruki Murakami, Pădurea norvegiană. 

 „- Sunt persoane care își pot deschide inima, altele care nu pot. Tu ești dintre cei care pot. Sau, ca să fiu cinstită, poți dacă vrei. 

- Ce se întâmplă când omul își deschide inima? 

Cu țigara între buze, Reiko și-a împreunat mâinile pe masă, gata-gata să bată din palme. 

- Se face bine.” 

Cum am scris și în recenzia de pe blog, dacă aș fi fost cu vreo 14 ani mai tînără, sigur ar fi fost cartea mea preferată. 

19. Paul Auster, Travels in the Scriptorium. Pe mine Auster m-a cîștigat definitiv. Fără a avea amploarea și amplitudinea romanului 4321, ideea cărții e minunată și m-am bucurat să îmi amintească de Arhitectul lui Cărtărescu. Pentru cîndva în 2023 am programat romanul In the Country of Last Things. 

20. Gabriel Garcia Marquez, Dragostea în vremea holerei. Deși nu este Un veac de singurătate, tot merită citită. Am scrilejit aici și despre ea ceva pe blog. 

21. Fredrik Backman, Un bărbat pe nume Ove. Fără să aibă cine știe ce valoare literară, mi-a plăcut s-o citesc și să mă identific cu ursuzul Ove. 

22. Geo Bogza, O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil este o carte grozavă ce conține reportaje și fragmente ridicate la rang de literatură. O literatură a vieții de zi cu zi, care impresionează prin simplitate, acuratețe și dramatism. 

23. Jon Kalman Stefansson, Povestea Astei. Pentru o tentativă de recenzie a cărții recomand blogul meu, iar pentru ceva mai serios, citestema.ro. 

24. Maya Angelou, I Know Why The Caged Bird Sings. Deși e de mult timp pe lista mea, abia anul acesta am reușit să parcurg primul volum din cele șapte autobiografice. Parcursul acestei femei este demn de ceea ce europenii privilegiați caută prin filme și cărți sub clișeul „the American dream”. 

Deși m-a speriat prefața scrisă de Oprah Winfrey, am ajuns să citesc cartea ca în poza de mai jos, luîndu-mi o mulțime de notițe, pentru mine, dar și cu speranța să încropesc ceva pe blog. Nu am mai apucat însă, în parte pentru că au fost alte lucruri de rezolvat, în parte pentru că această carte cuprinde atît de multe idei încît nu am știut de unde să încep. 

25. Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decît veacul. Bunicul meu obișnuia să ne spună povești ca să ne adoarmă pe mine și pe sor-mea la prînz. Era un foarte bun narator și reușea să îmi îndulcească revolta față de somnul de la prînz. Ascultam fascinate și curioase ori de cîte ori bunicul se punea pe inventat povești. Simt același sentiment de fiecare dată cînd îl citesc pe Aitmatov. 

26. Ana Blandiana, Variațiuni pe o temă dată. Din cînd în cînd mă trezesc căutînd poezie. Dacă e să am vreun volum de poezii prin casă, nu îl finalizez, ci mai degrabă îl răsfoiesc atunci cînd mi-e sete de poezie. De data aceasta însă lucrurile au stat altfel. Mi-am acordat însă două luni pentru aceste o sută și ceva de pagini de dor.  

Trag linie. 

De departe, cartea mea preferată este 4321 de Paul Auster. Tot ea mi-a oferit prilejul să scriu pe blog recenzia mea preferată din 2022. M-au mai bucurat mult și Geo Bogza, Stefansson și Nora Iuga. Mi-au plăcut și Kenzaburo Oe & Yasmina Reza.  

Spre final, mai am o listă mică de anunțat: cărțile la care am renunțat anul acesta sînt An Astronaut's Guide to Life on Earth (Chris Hadfield) și Orașe de silabe, Ana Blandiana.